Un prieten care obișnuiește să comenteze articolele din “Criterii” de ani buni, mi-a trimis, la puțin timp după alegerile locale , un mesaj care sună astfel: 

“Shefh’, transmiteti lui dragomir si la madam diculeasca tot dispretul meu kiar daca nu inseamna mnimic pentru ei ca paiatze pendiuciste si pedelisti fricosi care or fi dezertat deja de frica si de parshivitate … rushine maxima sa te vinzi in asa nemernica maniera, nu ne mai mira ca unele cercetari indic a faptul ca sintem soi prost de oameni ca natiune si ca orice ar insemna repect din partea celorlalte creaturi umanoide…”

Acest prieten al “Criteriilor” nu e deloc vreunul dintre acei frustrați care pierd vremea pe net înjurând pe toată lumea. E inginer cunoscut în branșă pe plan modial și lucrează în străinătate pentru marile companii de profil ale lumii. Totuși, la vremea respectivă, m-am gândit că e nedrept sau cel puțin că exagerează. Peste o vreme, prietenul nostru a revenit:

“v-am zis ca dragomir asta e o loaza… diculeasca idem… cita scirba putem duce cind vedem atitea marionete in slujba infractorilor cocotzati in primarii si cj… si turma de 300 000 de idioti care-i tot voteaza… oltchimul o fi dat cu substantele alea si in Arges…”

Am primit zeci de astfel de mesaje și comentarii de la zeci de cititori despre cuplul politic de conjunctură Daniel Dragomir – Cristina Diculescu. Nu le-am publicat întrucât știu că adeseori internetul cuprinde acuzații pe cât de nefondate, pe atât de grave. 

Am dorit să verific, să văd despre ce este vorba, să discut cu protagoniștii. Când, după eforturi îndelungate, am reușit să am o “audiență” la primarul neales Dragomir (la consiliera demisionară Diculescu nu am reușit) am înțeles, coroborând puținele și gângavele sale vorbe cu ceea ce documentasem prin alte mijloace, că mesajele care îmi sosesc au acoperire.

Da, Daniel Dragomir și Cristina Diculescu sunt niște loaze politice care vor să folosească fragilul lor electorat într-un mod atât de meschin încât, vorba prietenului nostru, te încearcă scârba.

“Loazele” nu sunt însă vinovate pe de-a-ntregul, fiindcă reprezintă mentalitatea noii elite economice argeșene. Îmbogățiți și datorită șansei dar, să recunoaștem, și datorită unor însușiri antreprenoriale superioare, “loazele politice” au pierdut contactul cu lumea reală. Au lumea lor și se întâmplă ca în cazurile de căsătorii consanguinare, când, la un moment dat, se nasc monștri.

Deloc proaste dar atinse de sindromul Dinu Păturică, “loazele” nutresc un dispreț adânc față de tot ce nu face parte din lumea lor. Din această cauză campania electorală a lui Dragomir a fost strălucitoare tehnic dar fără mesaj uman. Cum să dialoghezi cu un electorat pe care îl vezi din start ca fiindu-ți total inferior ?

În fine, ajunge pentru astăzi. Nu este exclus ca „loazele” să încerce o infiltrare la Forța Civică și atunci ne vom distra copios.