Constantin Preda e un poet vulcanic ce nu se mai opreşte din erupţie şi ameninţă să ne îngroape în lava poeziei, să ne găsească viitorimea încremeniţi în caraghioasele noastre poziţii cotidiene.

Îl citesc pe Facebook şi de multe ori sunt blocat în Preda şi mă găseşte nevasta dus cu pluta în lumea lui poetului.

Acum, Constantin Preda a mai scos o carte, una cu două titluri perfect compatibile : Pictor de biserici/ Melancolia unui nud.

Cărţi şi iar cărţi scoate Constantin Preda, pe care îl bănuiesc că ar vrea să construiască un univers din cărţile sale. A făcut deja cerul şi pământul, duhul lui s-a plimbat peste ape în volumele de până acum, probabil urmează lumina, despărţirea cerurilor, verdeaţa, animalele, omul şi gata, în ziua a şaptea se va odihni şi Demiurg Preda.

Trebuie să recunosc faptul că lumea lui Preda e mai bună decât lumea lui Dumnezeu, ceea ce este un paradox fiindcă Dumnezeu l-a făcut pe Preda.

Constantin Preda este un poet – preot, practic nu scrie, oficiază. În vreme cei noi, oamenii de rând, desvrăjim cu încăpăţânare, el vrăjeşte lumea iar şi iar, ţinându-ne piept.

Se luptă cu noi şi pentru noi poetul, profetul Costantin Preda, pe care îl urmez câteva clipe, zilnic, citindu-l pe net, pentru a mă întoarce, vai mie, la condiţia în care sunt.

Poetul Constantin Preda este unul dintre puţinii mei eroi.

Gheorghe Smeoreanu