Ne uitam prostiti la cei care striga azi, in gura mare, impotriva coruptiei: nici usturoi n-au mincat, nici gura nu le pute! Traiasca sultanul si sultana, jos cu speculantii care dosesc untul, sapunul si malaiul clasei muncitoare… Scirt! S-a inversat ura de clasa. Cei care pina mai ieri defilau si inchinau imne pentru „cei multi si obiditi”, astazi le arata acestora o ura patologica, iremediabila… Bratul lung al noului partid unic functioneaza de pe pozitii financiare, strict departajate in clanuri si gasti fie „social-democrate”, fie „democrat-liberale”, fie intrapartinice care, desi se maninca precum fiarele intre ele, in fata noastra, a celor „prosti”, utilizeaza o garderoba de vorbe si gesturi demne sa le apere miliardele, vilele, masinile ultrasofisticate, conturile si amantele devoratoare de valuta costuri grele provenite din bugetul stors, in mod aproape bestial, de la muribunzii si flaminzii acestei tari.Un singur lucru a ramas nestirbit din perioada bolsevica: extazul in fata genialitatii genialissimului, cel care coordoneaza si primeste tribut greu de la toate aceste factiuni delapidatoare. Cum deschide cineva gura in fata Atotputernicului mogul, acesta trebuie sa simta ca nu esti mai destept decit el, dar nici prea prost ca sa renunti la admirarea ierarhica, sa stie de la primele cuvinte ce hram porti, pe cine ai in spate, cita putere detii, de cine te temi, cine se teme de tine… El, pupatorul sub-fustelor si sub-salvarilor barbulestilor de ieri si de azi, ne invata pe noi viata noua. Un euro-onanist care latra marxist pe bani cu toptanul si care si-a cocotat neamurile semianalfabete in cele mai inalte si frauduloase ierarhii financiare.Pentru toate acestea, cineva este pacalit sa semneze in locul Lui, in schimbul unei ciozvirte ademenitoare. Pe unde vor scoate acestia camasa si in ce gaura de sarpe se vor ascunde, in caz de „stejar extrema urgenta”? A inceput o Ciuleandra a dracu’, care o sa-i coste cit nici nu viseaza pe toti acestia care au executat orbeste marile devalizari bugetare, parasutate in buzunarele si casele acestor praduitori de neam si de tara. Pirtul acesta local se rostogoleste si s-a zvonit si in sus de tot, iar cineva, tot infractorul suprem, va dori sa schimbe foaia. Si atunci si ultimul contopist din Divan va intentiona sa-si asigure spatele, cautindu-se tap ispasitor. Una din grupari, cea mai corupta si mai putred de bogata, va cauta sa raporteze la Centru ca padurea nu a luat foc, iar chibritul dusmanos a fost stins din vreme, cu toata fermitatea posibila. Alta grupare, asumindu-si anumite sacrificii, va cauta sa duca treaba pina la capat…Atunci „monolitul” celor trei plus unu roze va crapa, iar cineva trebuie s-o rupa in fericire, fiindca morcovul din fundul unora e cit turnul de apa de pe Gradiste… Fitilul s-a aprins deja… in acest judet liber, dar pasalic. Un judet care se aseamana cu un spital de boli sufletesti, unde numarul celor care o fac pe nebunii intrece sideral intregul teatru elisabetan… In acest spital-judet exista trei rezerve curatele si hiperdiscrete. Una pentru contabilii hoti (dar cu pile grele), alta pentru procurorii sau anchetatorii prinsi pe picior sau dosar gresit si a treia cea mai eleganta, pastrata exclusiv pentru ayatolahii din Divan, care vor cadea in curind si care vor fi obligati sa se pensioneze inainte de termen si virsta. Latul se stringe, bunii nostri cititori, si in curind judetul Olt nu va mai fi considerat „lacrima Christi” a Rominiei. Amin!Semnatura: Dumitru Sirghie
























Lasă un răspuns