Ori de cite ori vine vorba despre prostie, cel ce vrea sa discute serios despre aceasta nu poate sa nu faca nicio referire la un personaj antologic: proasta din tirg, intruchiparea prostiei.Dar nu neaparat pentru ca ar fi lipsita de un minim de cultura, nu acesta este semnul decisiv al prostiei. Motivul principal este acela ca proasta din tirg ride din orice, ride cind ar trebui sa fie cel putin serioasa, daca nu grava. Iar a ride ca proasta-n tirg a devenit unitate de masura pentru ineptii si imbecilitati. Cind cineva ride ca proasta-n tirg, este imediat catalogat ca imbecil, prost.Este bine stiut ca prostia nu doare, nimeni nu se duce la medic sa fie tratat de prostie, si nici nu se moare din asta. Mai mult, dintre toti, prostul poate ajunge cel mai usor la fericire. Nu acesta a fost si gindul lui Iisus cind a zis „fericiti cei saraci cu duhul”