La un moment dat, pasarile au hotarit ca trebuie sa-si aleaga un imparat. Bineinteles ca acesta trebuia sa aiba calitati deosebite. S-au oprit asupra urmatorului criteriu: cine zboara mai sus. Rivnind si ea la o asemenea demnitate, pitulicea s-a ascuns intre penele vulturului si, cind acesta a ajuns la capatul puterilor, ea a zvicnit ca o sageata spre nesfirsitul cerului. Asa a devenit pitulicea imparatul de drept al pasarilor.Pasarile si-au dat repede seama de pacaleala, dar n-au mai avut ce face, nici macar vulturul, imparatul de facto. Au incercat s-o pedepseasca, dar pitulicea, transformindu-si micimea in avantaj, a intrat intr-o crapatura a pamintului, unde nicio alta pasare n-a mai putut intra. Decise sa-i vina de hac, ele au intrat cu rindul de paza in fata ascunzatorii. Dar a venit rindul bufnitei, care a adormit, si astfel pitulicea a putut sa se strecoare afara si sa scape.Reiese din aceasta legenda ca pitulicea stapineste doua dimensiuni: inaltimea cerului (pe care o cucereste prin viclesug) si adincimile pamintului (la care are acces datorita staturii sale mici si fusiforme).Asa si femeia! Desi izgonita din rai, pentru inselaciune, femeia, spre deosebire de barbat, a luat ceva din frumusetea si puritatea cerului. Nimeni nu stie unde le ascunde. Nici macar ea. Pur si simplu, cerul este in ea si heruvimi de lumina si incintare te iau in primire de cum ii treci pragul. Niciun pas gresit nu-ti este permis in acest univers al inefabilului. Inca de la primul, poti sa cazi in cea mai neagra deznadejde. La fundul pamintului, mai precis. Caci frumusetea farmeca. Frumusetea lipsita de farmec ar fi un nonsens. Odata atins de asa ceva, patrunzi intr-un alt univers, in care legile cunoscute nu mai sunt valabile. Daca nu stii sa le gasesti pe cele care se potrivesc aici, esti pierdut… Etimologic, farmecul este din neogreaca: „farmacon” inseamna, in aceasta limba, leac, iar „farmaki”, otrava. Prin urmare, si leac, si otrava. Asa si femeia…Semnatura: Constantin Smedescu