He, he, ce mai rideam de greci cind eram adolescent… / / Cum adica, sa creada ei in Zeus, in Hermes, in Afrodita? Inseamna ca oamenii astia au avut, imi ziceam, ceva la cap. Cind am ajuns la facultatea de fiolosofie, am ramas cu gura cascata. Nu intelegeam cum aceiasi oameni care il venerau atit pe Hermes incit au facut aproape o revolutie cind i-a mutilat unul statuile, puteau da dovada de atita intelepciune. Mi-am zis ca e ceva in neregula cu civilizatia asta. / / La un moment dat, mi-a cazut fisa. / Noi, doamnelor si domnilor, avem un Pantheon mai populat decit al grecilor. Zeul suprem, un fel de Zeus modern, se chema Succesul. Hai sa fim seriosi, dar il veneram si chiar ii aducem sacrificii. Grecii ii jertfeau lui Zeus o oaie, noi ii jertim Succesului familie, copii, prietenii, chiar si pe noi insine, cu carnea si singele noastru. Ne rugam sa vina Succesul, il imploram si il conjuram cu un ritual straniu pe care il denumim „management