Doar câteva cuvinte, cu care în mod cert discretul și elegantul Mihai Bălan nu va fi de acord.

În primul rând, La mulți ani !

Apoi, îmi permit să spun că Vâlcea, așa cum arată acum din punct de vedere politic și administrativ, nu l-a meritat pe Mihai Bălan, drept pentru care l-a și pierdut.

În urmă cu câțiva ani, am scris câteva rânduri pe care le mai semnez o dată:

„Cu doi ani in urma, imi aduc aminte ca ningea ca si acum, m-am dus sa-l caut pe directorul de la CET Govora, Mihai Balan, pentru a incerca sa obtin o mica sponsorizare. Fiindca de ce altceva l-ar cauta ziaristii din zona pe acest om ?
Era cu directorul sau economic si am discutat normal, la obiect, nu mi s-a parut nimic deosebit la el. Pentru ca pe un perete era copia unui tablou celebru, un Velasquez parca, dar nu sunt deloc singur, nu stiu cum am facut o aluzie la pictura universala. Mi-a intors replica in mod firesc dar ceva mi s-a parut ciudat. Cum adica, in biroul directorului marii uzini de energie e cineva capabil sa vorbeasca la obiect, clar, cu amanunte surprizatoare despre Velasquez (parca despre el era vorba) asta chiar ca suna straniu !
M-am intins la vorba chiar peste ceea ce imi dicta politetea. Am descoperit, atunci si mai apoi, un erudit cunoscator al artelor plastice, un calator asiduu prin muzeele lumii, un iubitor al spectacolelor de opera si un frecvent spectator al marilor sali de concert de pe mapamond, un colectionar de albume si filme, de carti si reproduceri de arta.
Asta nu ar fi fost nimic, daca nu as fi descoperit, de asemenea, un om de un bun simt desavirsit, de o modestie echilibrata si rafinata, un om european extrem de modern, de o tinerete perpetuua, un tip linga care daca ai sansa sa stai macar citeva zeci de minute te imbogatesti uman, te umpli de ceva esential dar greu de definit.
Fiindca nu e un soarece de biblioteca sau un maniac al artelor izolat si ciudat dar e, totusi, un erudit, fiindca e om de lume si manager de performanta, fiindca pare a sti sa construiasca si sa iubeasca, sa lucreze si sa vibreze, sa incerce sa fie un renascentist intr-un moment postmodernist, fiindca e astfel si mai mult decit atit, de multe ori m-am gindit la Mihai Balan ca la vilceanul pe care, daca ar fi sa aleg doar unul, numai unul, eu l-as dori clonat.”

Aşa scriam în 15 decembrie 2010, fără să îmi imaginez că Vâlcea va încăpea, vremelnic, pe mâna unui politician ieşit din minţi care va face totul ca Mihai Bălan să plece.

Şi a plecat.

Oriunde va fi Mihai Bălan, îi doresc să îl ţină Dumnezeu sănătos, pe el şi pe frumoasa şi distinsa lui soţie, pe el şi pe copiii lui.

Vâlcea de azi, repet, nu îl merită.

El merită însă tot ce e mai bun.

Gheorghe Smeoreanu