Ce m-a enervat cel mai tare in acest week-end a fost modul in care l-au deplins unii pe George Pruteanu. Ca, sa vedeti, a fost un luptator pentru puritatea limbii romine, dar ce pacat ca a esuat la PRM, cam pe aceasta idee au pedalat majoritatea celor care s-au exprimat despre regretatul profesor. As remarca, mai intii, ca acesti comentatori sint cei care, la o adica, vor sa ne convinga de faptul ca toate partidele sint o apa si un pamint, de aceea nu inteleg de ce, in logica lor, PRM ar fi o rusine din moment ce toate formatiunile politice sint prezentate astfel. Cum ar veni, toate partidele sint iadul, iar PRM e talpa iadului. Hai sa fim seriosi, e aici un cliseu de care eu unul m-am saturat ca de mere acre. De ce s-a dus George Pruteanu la partidul lui Corneliu Vadim Tudor e simplu de inteles pentru cine e onest. PRM a fost, la un moment dat, singurul partid al carui lider a facut caz de necesitatea exprimarii corecte. Nu exista articol sau discurs tinut de Vadim intr-o vreme in care sa nu spele pe jos cu cei care faceau greseli de limba, iar aceasta atitudine si nu altceva l-a sedus pe George Pruteanu. Cred ca nu e deloc greu de inteles acest aspect, asa incit imi permit sa spun ca Pruteanu nu a comis nici un pacat orientindu-se spre Vadim, ci a actionat in conformitate cu ideile sale cele mai dragi.M-a enervat, in week-end, modul afectat, cam isteric pe alocuri, in care se discuta despre summit-ul NATO. Din majoritatea comentariilor nu se intelege nimic decit ca in Bucuresti o sa fie nebunie pe strazi si e bine ori sa pleci din oras, ori sa nu iesi din casa. Televiziunile noastre s-au intins cit nu le este plapuma si acum se poate observa ca sint bune sa transmita reportaje de la crime, incendii, batai, iar cind e vorba de un eveniment cu implicatii profunde si generalizate il trateaza tot ca pe un fapt senzational. Nu e nimic senzational in acest summit, totul e extrem de serios, numai ca accentul, la romini, cade pe blocajele din trafic.A treia sursa de nervi. Cica un „artist” din Costa Rica a legat un ciine intr-o explozitie si l-a lasat sa moara de foame, pe ideea ca moartea e o forma de arta. Nici un vizitator al expozitiei nu a incercat sa hraneasca acest catel muribund. Cazul imi aduce aminte de cel al Ilenei Voican, femeia care s-a incendiat in fata Primariei Pitesti. Cameramanii si fotoreporterii isi vedeau de treaba, in loc sa arunce dracului aparatele, sa isi scoata hainele de pe ei si sa incerce sa salveze femeia. Ei faceau presa.