Dragi prieteni de pe Facebook, 

Când scriu despre dl Iohannis plec de la ceea ce cred că s-a stabilit.

S-a stabilit, la alegeri, că avem nevoie de un președinte excepțional.

Unii cred că s-a stabilit altceva și anume că aveam nevoie de un președinte mai bun ca Ponta.

Trebuie să ne hotărâm.

Mai buni ca Ponta sunt milioane de români care nu mint, nu plagiază, nu se întrec în aroganțe, au cariere profesionale de succes și știu ce înseamnă să conduci oameni.

Printre aceste milioane se găsește și dl Klaus Iohannis, dar nu cred că trebuie să ne mulțumim doar cu atât.

Revin la ideea că președintele Iohannis trebuie să fie excepțional fiindcă România are, în acest moment, nevoie de un președinte excepțional.

Din păcate, ce observăm ?

Observăm că dl Iohannis citește discursurile mai prost decât le rostea Ceaușescu.

Mai observăm că aceste discursuri sunt apă de ploaie, atunci când nu conțin mari greșeli.

De pildă, discursul de la întoarcerea de la marșul solidarității a fost apă de ploaie. Mă așteptam la noutate, originalitate, trăire sufletească și pragmatism și nu am găsit nimic din toate acestea.

Cred că așa nu mai merge, iar Klaus Iohannis poate infinit mai mult decât arată.

Poate dar nu vrea, fiindcă i-a intrat în cap ideea greșită că un președinte trebuie să fie plictisitor de echilibrat și inutil de formal.

Echilibrul și formalismul pot fi căutate în mod dinamic, nu static. E simplu să fii echilibrat când nu spui nimic.

Revin la Ceaușescu și la discursurile lui înfiorător de goale. Deocamdată, discursurile dlui Iohannis sunt cel puțin la fel de goale.

Să nu ne prefacem că nu vedem acest lucru.

Cred despre Klaus Iohannis că trebuie să-și depășească rapid tracul de provincial, să înțeleagă faptul că din mandatul de președinte trebuie folosită fiecare zi în încercarea de a deveni ceea ce toți așteptăm:

Președintele de excepție.

Eu cred că doar un mesaj sincer pe adresa dlui Iohannis îl poate scoate din starea sa exagerată de inhibiție.

Nu ne costă nimic să îl ajutăm în acest sens.

O putem face așa cum s-a mai făcut, la alegeri, adică pe Facebook.

Să-i spunem ceea ce am spus eu aici și altele, pe care le gândiți voi.

Cred în discernământul românilor și în capacitatea lor de a-l ajuta pe președinte să depășească tracul unui debut nu tocmai spectaculos.

Dacă nu îl ajutați voi, cine să-l ajute ?

Cu toată dragostea,

Elena Popa, jurnalist