De curând, soția mea și-a cumpărat un telefon nou, motiv pentru care a cerut să i se transfere numerele de pe cel vechi. Fata care a realizat această operațiune a rămas bouche bee: erau peste 2000 de numere. Dacă nevastă-mea are 2000, eu precis am 3000, adică un telefon obez de oameni stocați sub formă de cifre, oameni pe care i-am sunat ori m-au sunat ei pe mine cel puțin o dată în ultimii ani.
Și ce-i cu asta, veți zice, ne-ai pus să citim articolul ca să aflăm câte numere aveți voi în telefon ?
Nu, nu, stați liniștiți ! Veți afla ceva cu mult mai interesant și anume că eu și, evident, nevastă-mea am dormit de revelion din simplul motiv că nu am sărbătorit niciun revelion.
Aș vrea s-o scurtez cu explicațiile contextuale și să trec direct la miezul problemei: pe noi nu ne invită nimeni, niciodată, fiindcă lucrăm în presă.
Parcă îi și văd pe unii comentând că nu-i așa, nu vă invită fiindcă sunteți nașpa. Nu, nu suntem deloc nașpa, nu are rost să ne masochizăm admițând treaba asta, dar poate nici cu presa nu e o explicație.
Să căutăm alta.
Întreg anul ieșim la bar sau la restaurant zilnic sau aproape, uneori de mai multe ori pe zi, rareori singuri și aproape întotdeauna cu altă persoană. Să zicem că în 2014 am ieșit cu cel puțin 200 de oameni. Oameni politici, oameni de afaceri, oameni de presă, oameni din zona asta, publică. Nu am ieșit însă cu prieteni și poate ar fi cazul să recunoaștem deschis și cu toată jena că nu avem prieteni. Cum să ai prieteni când toată lumea vrea să discute cu tine despre politică ? Totuși, cu vreo câțiva dintre cei 200 ne-am împrietenit un pic, fiindcă am ieșit mai des împreună, dar nici ei nu ne-au invitat la revelion.
Posibil să existe o altă explicație.
Când socializezi atât de mult, toți cred despre tine că te vei duce să petreci de revelion cu alții, că din sutele și miile tale de conexiuni alții sunt cei care te caută, te vor, te cheamă la ei. Poate că nimănui nu-i trece prin cap că am putea fi, că am putea rămâne singuri.
Trebuia să fi invitat noi pe cineva ?
N-am îndrăznit, ca nu cumva oamenii aceia să accepte din obligație, să fie totul ca un fel de contract de publicitate mascat, așa cum se mai întâmplă prin presa locală.
Spre lămurirea unor lucruri, trebuie să adaug că suntem adeseori invitați la nunți, aniversări sau chiar onomastici. Așadar nu funcționează explicația că ar fugi lumea de noi ca de polițiști sau procurori, pe motivul că azi te bea, mâine te ia. Revelionul însă este o chestiune care ține nu de protocol, ci de prietenie.
Cu prietenii stăm rău, rău de tot, poate și din cauzele arătate mai sus, poate și fiindcă muncim mult. În plus, dacă nevastă-mea se pricepe să petreacă (horă, sârbă, bavardaj) eu sunt total lipsit de talent la chestia asta.
Are vreun sens ceea ce spun ?
Cred ca da, are, are o semnificație profesională și, la urma urmei, existențială. Nu mai insist, descoperiți voi singuri toate nuanțele.
Hei, dar nu vom face toate revelioanele de acum înainte în pat (apropo, precedentele două le-am făcut în doi și cu filme, dar s-a perimat și formula asta) trebuie să existe vreo soluție și pentru noi !
Prin aprilie – mai, vom face o rezervare la un revelion undeva, departe, în țările calde.
Acolo, măcar nu vor fi prin preajmă, spre frustrare, cei 2000-3000 de oameni ale căror numere le avem în telefon.

























Lasă un răspuns