Mi-e teamă ca nu cumva să îl regretăm foarte curând pe Traian Băsescu.
Să fim nostalgici după modul direct în care Băsescu a comunicat cu națiunea.
Să regretăm căldura din glasul lui, sinceritatea, uneori generatoare de conflicte, care l-a caracterizat.
Mă tem, de asemenea, că vom regreta patriotismul clar, explicit ce l-a definit pe Băsescu.
Cel mai tare mă tem că vom regreta curajul lui nebun cu care s-a luptat, uneori aproape singur, cu tot ce a fost retrograd în România.
Mă tem, de asemenea, că vom regreta felul tranșant în care Traian Băsescu a comunicat în plan extern, cu partenerii occidentali dar și cu Rusia.
Mă tem că nimeni nu va mai da o replică atât de frontală corupției, încălcării principiilor statului de drept, mogulilor de ieri, de azi sau de mâine.
Cel mai tare mă tem că îi vom regreta slăbiciunile și îi vom iubi defectele lui Traian Băsescu, acelea care l-au făcut să fie nu un idol într-un templu, ci un om ca noi toți.
Se spune că Traian Băsescu ne-a învrăjbit.
Mă tem să nu regretăm această vrajbă atunci când România va fi o țară sedată, tăcută, manipulată și incapabilă de reacție.
Fiindcă trebuie s-o spun, în această zi când Traian Băsescu se desparte de noi, că există multe alte valori care trebuie să stea înaintea lucrului bine făcut atunci când vorbim despre o țară.
În primul rând, valoarea lucrului bine intenționat.
O valoare care l-a caracterizat din plin pe Traian Băsescu.

























Lasă un răspuns