Pentru că toți românii se uitau la Suleyman Magnificul, am vrut să știu ce gusturi au românii mei.

Nu neapărat proaste.

Serialul este util fiindcă simplifică până la paradigmă câteva chestiuni cum ar fi jocul politic de culise, puterea care naște monștri, sentimentul matern, dragostea care orbește, rivalitatea, ipocrizia etc.

Din păcate, pentru a impresiona și a câștiga audiență, cei care au făcut serialul au procedat maniheist, împărțind lucrurile în alb și negru, iar oamenii în absolut buni și absolut răi.

Cel care a avut de suferit este portretul sultanului Suleyman Legiuitorul, eroul deplin al istoriei turcești.

Figura lui a scăpat de sub controlul scenaristului și a personajul a devenit un idiot care poate fi mințit la orice pas, luând decizii în consecință. El face război sau își ucide fiii doar fiindcă este un prost.

În istoria reală, lucrurile nu au stat deloc așa.

Telespectatorilor li s-a vândut o istorie falsă și o psihologie mutilată.

Erdogan nu și-a dat seama, altminteri,  interzicea serialul.