Vineri, 12 decembrie, în cadrul Facultății de Ştiinţe Socio-Umane a Universității Pitești, generalul de brigadă (r) prof. univ. dr. Cristian Troncotă – un cunoscut specialist în istoria intelligence-ului românesc și, de curând, profesor al Universității Pitești – și-a lansat volumele ”România și frontul secret” și ”Duplicitarii – O istorie a Serviciilor de Informatii și Securitate ale regimului comunist din România”, ambele reeditate în acest an.
Invitați au fost, pe lângă jurnaliști, studenți și cadre universitare, prefectul de Argeș, Mihai Oprescu și Ionel Didea, rectorul Universității Pitești, care au și rostit câteva cuvinte în deschiderea evenimentului editorialistic.
Măgulit de cuvintele ce i s-au adresat și vizibil emoționat, s-a adresat asistenței, motivându-și lucrarea: ”M-am calat pe tematica istoriei serviciilor secrete datorită faptului că am avut o mare șansă: academicianul Emil Condurachi, care m-a recomandat, în 1984, pentru Arhiva Ministerului de Interne, denumire acoperită, în realitate fiind vorba de Arhiva Departamentului Securității Statului. (n.r.: a fost cercetător ştiinţific în cadrul Arhivei Ministerului de Interne între anii 1984 -1989, Arhivei MApN în 1990 și al Arhivei SRI dinmartie 1990 până în aprilie 1994, conform CV-ului său).
Arhiva reunea documente de la Biroul 2 al Armatei, încă de la începuturi, 1859 (din timpul domnitorului Al. Ioan Cuza), documente ale Serviciului Secret al Armatei Române (creat în 1924 de Mihai Moruzov), ale Serviciului Special de Informații (creația lui Eugen Cristescu (1940 -1944), ale Direcției Generale a Securității Statului.
Prezint în această carte structuri de intelligence de mare valoare. Foarte mulți m-au întrebat: dacă au fost atât de valoroși, de ce s-au prăbușit granițele și am pierdut teritorii? Le-am explicat că serviciul de intelligence e cel care aduce informații, le analizează și le difuzează factorului de decizie pentru a-și fundamenta deciziile, în funcție de acest produs. Serviciul nu conduce țara, nu se bate, în război, cu inamicul. Dar el pătrunde în intimitatea inamicului și caută să îi afle secretele ( intențiile, dacă vreți) față de națiunea pe care trebuie să o apere”.
”Duplicitarii” a văzut lumina tiparului, pentru prima dată, în 2003, iar ”România și frontul secret” în 2008. Pe lângă acestea, autorul a mai publicat, de-a lungul carierei sale, cărțile ”Eugen Cristescu – asul serviciilor secrete româneşti”, ”Mihail Moruzov şi Serviciul Secret de Informaţii al Armatei”, ”Istoria serviciilor secrete româneşti. De la Cuza la Ceauşescu”, ”Glorie şi tragedii. Momente din istoria Serviciilor de informaţii şi contrainformaţii române pe Frontul de Est (1941-1944)”, ”Careul de aşi. Serviciile secrete ale Marii Britanii, SUA, Rusiei şi Israelului. O cronică a frontului secret la răspântie de milenii”, ”Mihail Moruzov şi frontul secret”, ”Omul de taină al Mareşalului”, ”Torţionarii. Istoria instituţiei Securităţii regimului comunist din România”, pe lângă alte numeroase studii, eseuri și articole.

























Lasă un răspuns