Un comentariu la articolul meu despre Teatrul „Ariel” mi-a atras atentia. Iata-l:”Se vede clar ca aici e vorba de razbunare. Oare de ce? Care sunt adevaratele motive care stau in spatele acestor atacuri? E jenant si dureros in acelasi timp ca aruncati cu piatra in niste oameni care vor sa construiasca, spre deosebire de altii care nu fac altceva decat sa arunce cu noroi. Lumea s-a mai desteptat, au trecut vremurile cand credeam tot ce se publica in ziare… Asa ca, din punctul meu de vedere, ati ratat tinta si, in acelasi timp, ati reusit sa dezamagiti.Ei bine, nu ma simt deloc culpabil in legatura cu cele scrise si pentru a fi bine inteles, voi veni cu un exemplu. Revista mea se ocupa, in peste 75% din spatiul editorial, cu probleme locale. Va imaginati cum ar fi sa publicam mai ales articole legate de geopolitica, de lupta dintre democratii si republicanii americani, de politica guvernului Marii Britanii si asta avind redactori din Arges, Vilcea si Olt ? Oare nu am putea sa ne dam noi importanti scriind si publicind eseuri ? Dar nu cumva am fi ridicoli daca am edita permanent studii despre Nietzsche si Freud, despre Hannah Arendt sau Jean Francois Revel ? Evident ca da, nefiind intr-un centru universitar important, neavind posibilitatea sa ne trimitem redactorii sa se documenteze in strainatate etc. Totusi, revista CRITERII este una privata si ar putea, pe cont propriu si asumindu-si intreg ridicolul, sa se autodistruga pe banii ei.Nu acelasi lucru ar fi normal sa se intimple cu Teatrul „Ariel”. El nu apartile directoarei Doina Migleczi si nici colectivului de actori, apartine comunitatii si functioneaza din bani publici. Ca atare, programul aretistic al acestui teatru trebuie sa fie unul de bun simt, adecvat societatii care il subventioneaza. Este cel putin o dovada de nesimtire sa iti propui sa joci „Hamlet” la Rm. Vilcea, cu un colectiv artistic redus ca numar,ca sa nu mai discutam despre experienta. Precum este o batjocura sa iti propui sa cumperi costume in valoare de un miliard pentru acest spectacol, la vreme oprit din constructia lui de catre ordonatorul de credite. In mod cert, Doinei Migleczi i s-a urcat talentul la cap.Acesta este raspunsul meu la comentariul de mai sus. Nu este vorba nici despre ranchiuna, nici despre aruncatul cu pietre in „oameni care vor sa construiasca”. Construiti, dar nu de capul vostru, stimabililor, priviti in jur si bagati de seama unde va aflati, intelegeti cine sunteti, luati o priza de realitate si apoi mai discutam.