Klaus Iohannis, adus la Cotroceni aşa cum numai Cezar era adus la Roma după victorii, a declarat că vrea toată puterea pentru PNL.

Oare, diaspora a vrut toată puterea pentru PNL ?

Cei 6,2 milioane de votanţi entuziaşti până la sacrificiu de sine au vrut toată puterea pentru PNL ?

Firesc ar fi fost ca Iohannis să îndemne PSD să se reformeze, să scape de corupţi şi să reprezinte cu cinste şi onoare stânga politică din România.

La fel de firesc ar fost să-i anunţe pe liberali că înainte de a-şi dori toată puterea este bine să scape, la rândul lor, de toţi clienţii justiţiei, să renunţe la jocurile politicianiste la limita Constituţiei – vezi 2012 – să devină, cu adevărat un partid european.

În  plus, Iohannis ar fi fost dator să-i anunţe pe aceeaşi liberali că trebuie să-şi definitiveze unificarea înainte de a pretinde puterea. Un partid de co-preşedinţi nu este suficient de coerent şi omogen pentru a conduce România.

În loc să dea mesaje de acest fel, care să-i dezbine pe români, care să-i crispeze pe votanţii lui Ponta, aşa proşti cum îi crede el, aşa lipsiţi de spirit europeran cum îi consideră unii sau alţii din PNL, Iohannis ar fi făcut bine să tacă.

În fond, voturile le-a obţinut prin tăcere.

De ceea ce mi-a fost frică nu am scăpat şi anume de momentul când Klaus Iohannis va vorbi.

Aşa se întâmplă când acordăm voturi negative, voturi în alb.

Vinovat pentru asta este numai Victor Ponta, cu minciunile lui, cu plagiatul lui, cu baronii lui, cu socrul şi nevasta lui, cu golănia lui.

În disperarea de cauză a lui Ponta avem pe lângă un neamţ la Cotroceni şi o unguroaică la cultură.

Începe să sune bine.

Repară însă Iohannis ce e de reparat ?

Aşa a lăsat impresia, cel puţin până a început să vorbească.

Dacă tăcea, filosof rămânea.