Motto: „Nu e orfan cel fără mamă       

 şi tată, ci acela fără învăţătură.”

 

O nouă „ediţie” a Examenului Naţional de Bacalaureat a început. Timid, cu probele care nu produc convulsii sociale prea mari, cele de competenţe: lingvistică de comunicare orală în limba română, de comunicare în limba maternă (unde este cazul), digitale, lingvistică într-o limbă de circulaţie internaţională. 

Între 30 iunie şi 4 iulie a. c. se desfăşoară probele scrise: la limba şi literatura română, limba maternă (unde este cazul), proba obligatorie a profilului şi cea la alegere a profilului şi specializării. Probe care, şi în acest an, vor contribui la animarea societăţii prin atingerea punctului de fierbere a interesului public, taman în luna lui cuptor!

Drept pentru care considerăm că se impun a fi făcute câteva scurte consideraţii, pornind de la experienţa furnizată de sesiunile anterioare ale acestui examen.

1. ETICHETA DE „DEZASTRU NAŢIONAL” referitoare la rezultatele fiecărei sesiuni a examenului de bacalaureat, care le-a fost pusă începând cu anul 2011 – datorată în bună măsură şi mediatizării supradimensionate a acestui subiect – S-A ÎNTEMEIAT PE FAPTUL CĂ ACESTEA NU MULŢUMESC AŞTEPTĂRILE SOCIETĂŢII ROMÂNEŞTI. 

De aici, reproşuri adresate atât personalului didactic cât şi candidaţilor, consideraţi de către unii ca fiind incompetenţi şi corupţi (primii), nepregătiţi şi corupători (ceilalţi); şi care, şi unii şi ceilalţi, ar submina deopotrivă  societatea.

 Considerăm că ANALIZA REZULTATELOR EXAMENULUI DE BACALAUREAT TREBUIE SĂ ÎNCEAPĂ CU RĂSPUNSUL LA ÎNTREBAREA CE ESTE ACEST EXAMEN ŞI CE SE AŞTEAPTĂ DE LA EL. 

Potrivit reglementărilor în vigoare, „examenul de bacalaureat este modalitatea de evaluare a competenţelor, a nivelului de cultură generală şi de specializare atins de absolvenţii de liceu”. Trebuie să precizăm că acest examen poate fi susţinut de absolvenţii învăţământului liceal, indiferent de forma de învăţământ pe care au urmat-o, iar „PROMOVAREA EXAMENULUI DE BACALAUREAT PERMITE ACCESUL ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR”, cu îndeplinirea anumitor condiţii generale şi specifice, stabilite de minister şi de universităţi. 

Altfel spus, învăţământul universitar de stat sau particular, nu (prea) mai susţinea concurs de admitere la facultate, recurgând preponderent la alte modalităţi pentru recrutarea viitorilor studenţi (legate de dosarul personal al aspirantului, printre acestea fiind: media anilor de studiu, media la diferite obiecte, simularea unui test de verificare etc.). 

Începând din acest an, pentru accederea în învăţământul superior, pe lângă eventualul examen de admitere, se iau în calcul doar rezultatele de la BAC (media generală sau media unor discipline), cele obţinute în timpul liceului nemaiavând nicio relevanţă. 

ÎN CONDIŢIILE ÎN CARE NUMĂRUL ABSOLVENŢILOR DE LICEU ERA EGAL SAU CU PUŢIN MAI MIC DECÂT ACELA AL LOCURILOR DISPONIBILE LA ADMITEREA ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR, S-A CREAT IMAGINEA FALSĂ CĂ TOŢI ABSOLVENŢII LICEULUI SUNT APŢI PENTRU A URMA O FACULTATE. De aici, percepţia socială greşită referitoare la rezultatele fiecăreia din cele două sesiuni ale examenului de bacalaureat din fiecare din ultimii 3 ani.

În concepţia unora, fenomenul care a produs îngrijorare şi nedumerire după sesiunile de bacalaureat din ultimii ani, a fost decalajul nefiresc dintre rezultatele obţinute de candidaţi la acest examen „de maturitate” şi evoluţia generală a aceloraşi elevi în timpul anilor de studiu. Acest decalaj s-a produs, aproape numai în direcţia negativă, adică dinspre note şi medii mai mari obţinute în timpul şcolarităţii, spre un final marcat de un eşec dezastruos, datorat obţinerii unor note nepromovabile la disciplinele de examen ale BAC-ului. 

La aceasta AU CONTRIBUIT ŞI UNELE PRACTICI ŞI ERORI DIDACTICE, de natură preponderent docimologică, a căror corectare se impune, deoarece ele pot avea efecte devastatoare asupra destinului unor elevi, aceştia ajungând adeseori în situaţii neaşteptate, precum dezgust şi dispreţ faţă de învăţătură, ură şi/sau reacţii de adversitate faţă de personalul didactic, abandon şcolar şi chiar eşecul la examene şi, mai târziu, în viaţă. 

ÎNGRIJORĂRILE SOCIETĂŢII ROMÂNEŞTI POT FI ÎNLĂTURATE ŞI însănătoşirea acesteia poate începe PRIN PROMOVAREA ÎN ŞCOALĂ A ONESTITĂŢII ŞI CORECTITUDINII, A OBIECTIVITĂŢII ŞI A UNOR VALORI AUTENTICE. Astfel, bacalaureatul ca examen naţional va putea fi caracterizat printr-o exigenţă fără exagerări (apropo de folosirea camerelor video care, indiferent de susţinerile cârcotaşilor, au avut şi au rolul de a controla anumite practici oneroase) şi o corectitudine care să nu lezeze personalitatea  candidatului şi a personalului didactic implicat. 

În acest mod, admiterea în învăţământul superior într-un procent de 30 – 40% din numărul anual al absolvenţilor de liceu nu ar mai reprezenta „un dezastru naţional”. Era şi dezideratul asumat de ministrul de atunci al educaţiei, DANIEL PETRU FUNERIU, cel care declara în 2011: „îmi doresc ca la anul, peste doi ani, peste trei ani, fiind convinşi că avem un bacalaureat corect, să creştem rata de promovare a examenului. Evident că asta, cred, îşi doreşte toată lumea”. 

LIPSA DE PERFORMANŢE DEOSEBITE DIN ÎNVĂŢĂMÂNT, în general, este o altă cauză a rezultatelor slabe de la examenul de bacalaureat şi care, printre altele, se datorează: menţinerii unor programe şi manuale şcolare mult prea încărcate, sistemului de învăţământ neatractiv şi care nu este centrat pe abilităţile fiecărui elev, lipsei investiţiilor din ultimii şapte – opt ani în sistemul educaţional, resursei umane nemotivate etc.

.

Credem că este greşită şi „soluţia” la care – în ultimii 3 ani şcolari – au recurs tot mai mulţi profesori care predau disciplinele la care se susţine obligatoriu probă scrisă: aceea de a majora numărul elevilor corigenţi, doar în anul terminal al liceului. Astfel scade numărul absolvenţilor (slab pregătiţi) care se înscriu la BAC. Şi dacă – să zicem – din 4 înscrişi dintr-o şcoală, 3 întrunesc condiţiile pentru promovarea examenului,  procentul  de promovabilitate al acelei instituţii este de … 75%!!!  Dacă din 2 reuşesc 2, procentul este de 100%!!!

Nu mai interesează pe nimeni câţi şi de ce au abandonat şcoala, câţi, de ce şi la ce au rămas corigenţi, câţi absolvenţi nu s-au înscris sau, dacă au făcut-o, nu s-au prezentat la examen. Procentele sunt totul! Dar, într-o asemenea situaţie, nu spun nimic. Sau nu spun adevărul. 

În parte, rezultatele de la examenul de bacalaureat din cele 6 sesiuni desfăşurate în intervalul 2011-2013 (câte două în fiecare an), se explică şi prin aceste cauze. Abia după ce vom rezolva aceste probleme, putem spera ca rezultatele examenului de bacalaureat să arate capacitatea reală a produsului şcolii româneşti – elevul

Reiese că RESPONSABILITATEA PENTRU REZULTATELE „SLABE” OBŢINUTE la sesiunile examenului de bacalaureat din ultimii ani, REVINE NU DOAR ELEVILOR DEZINTERESAŢI DE ÎNVĂŢĂTURĂ, CI (în egală măsură) şi cadrelor didactice, părinţilor candidaţilor, precum ŞI RESPONSABILILOR  DIN MINISTER. 

 

2. Să vedem CUM CREDEAU „SPECIALIŞTII” din minister CĂ POT AMELIORA REZULTATELE „dezastruoase” înregistrate la cele două sesiuni ale examenului de bacalaureat din anul 2011.

Rezultatele foarte slabe obţinute de candidaţi şi presiunea socială asupra sistemului educaţional au determinat Ministerul Educaţiei   să adopte   măsuri pompieristice reparatorii (ca şi cum, până atunci, nu tot  el  ar fi coordonat activitatea instructiv-educativă!) prin emiterea aşa – numitei „FOI DE PARCURS PENTRU ANUL ŞCOLAR 2011-2012”. Prin acest program s-a urmărit derularea a „trei acţiuni prioritare” în şcoli (reducerea absenteismului, evaluarea cu scop de orientare şi optimizare a  învăţării şi îmbunătăţirea competenţelor de lectură), acţiuni care ar fi trebuit să contribuie la „sporirea accesului tuturor copiilor la o educaţie de calitate şi la creşterea ratei de succes şcolar”. 

Referitor la „îmbunătăţirea competenţelor de lectură”, constatarea existenţei unui număr mare de „analfabeţi funcţionali”, a determinat ministerul să adopte măsura obligării tuturor profesorilor, indiferent de disciplină, de a contribui la „ameliorarea performanţelor în domeniul lecturii, lectură înţeleasă … ca alfabetizare în înţelegerea textului”!!! Astfel că, personalul didactic era obligat să aloce timp (în fiecare oră de curs din fiecare an de studii) pentru „lectura, înţelegerea şi interpretarea textului”, urmând ca monitorizarea  acestor activităţi să se facă „în baza schiţei secvenţei din lecţie şi a caietelor elevilor”.

În legătură cu evaluarea, în data de 12.IX.2011, Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare a  emis „NOTA PRIVIND EVALUAREA INIŢIALĂ PENTRU ANUL ŞCOLAR 2011-2012”, prin care, stabilind acţiuni greu de realizat şi termene imposibil de respectat, a pus mare presiune pe întregul personal didactic, stabilindu-i obligaţii care exced atribuţiilor sale legale, în condiţiile în care: evaluarea fiecărui test – pentru fiecare elev – necesita un minimum de 70 de minute/elev (10 minute pentru corectarea testului, 15 de minute pentru întocmirea fişei de observaţie, 5 minute discutarea testului cu elevul, 5 minute discutarea testului cu familia, 35 de minute elaborarea planului individualizat); stabilirea de ore pentru recapitulare/oră pentru susţinerea testului, ceea ce, (pentru disciplinele cu o singură oră pe săptămână, în condiţiile în care semestrul I devenise fostul trimestru I), a dus la o drastică diminuare a numărului „semestrial” de ore afectate parcurgerii  conţinuturilor/lecţiilor.

Se adăuga PRETENŢIA DE A COMUNICA TOATE REZULTATELE ÎN FORMAT ELECTRONIC, FĂRĂ A PRIMI BANI pentru calculatoare personale, licenţe de Windows, licenţe de MS Office şi pentru alte programe necesare unui învăţământ modern. Tot de bani aveau nevoie şi cei care şi-au folosit imprimantele şi fotocopiatoarele personale, plătind din bani proprii hârtia şi consumabilele utilizate, deoarece unităţile de învăţământ sau comitetele de părinţi nu dispuneau de fonduri pentru a susţine financiar aplicarea testelor de evaluare. Nu toţi profesorii şi învăţătorii dintr-o şcoală puteau să lucreze cu o singură imprimantă/cu un singur fotocopiator şi un singur calculator la care aveau acces (pe care le foloseau şi elevii).   

 Inutile din mai multe motive, testele au condus la supraîncărcarea elevilor (2-3 teste pe zi câteva zile la rând ducând la obosirea lor inutilă şi surmenaj), dar şi la o discriminare gravă în rândul profesorilor (deşi sunt plătiţi la fel, unii profesori nu au fost obligaţi să susţină teste – la disciplinele respective nu s-au susţinut teste; unii au susţinut teste la 4-5 clase, alţii la 12-15 clase, iar unii chiar la 18-19 clase).

Toate acestea, precum şi multe alte activităţi neincluse în norma didactică au făcut ca timpul de lucru săptămânal al unui profesor să depăşească cu mult norma legală săptămânală de 40 de ore! Astfel încât, pentru a răspunde cerinţelor impuse de minister, eram obligaţi să muncim 12-14 ore pe zi, chiar şi sâmbăta şi duminica; dacă mai adăugăm şi alte activităţi pe care trebuia să le desfăşurăm în şcoală, precum şi solicitările ministerului şi ale inspectoratului şcolar de a lucra suplimentar şi diferenţiat cu elevii slabi/buni etc. etc., se obţinea o medie de  60-70  de ore lucrate  săptămânal (cu mult peste cele 16 ore/săptămână menţionate atunci depreciativ de către preşedintele TRAIAN BĂSESCU!).

„Noroc” că noii guvernanţi, instalaţi la conducere în luna mai 2012 (an în care, la cârma ministerului educaţiei s-au perindat 7 miniştri!), au lăsat să cadă în desuetudine toate aceste “măsuri reformatoare” adoptate de predecesorii lor! Şi nici nu s-au învrednicit să gândească şi să aplice altele! Pentru că problemele pe care încercaseră să le rezove predecesorii lor prin metode hei-rupiste, erau reale! Şi, rămase tot fără soluţii, continuă să greveze şi astăzi învăţământul românesc.

 

Degringolada produsă în sistemul educaţional românesc de adoptarea intempestivă, printre altele, a unor asemenea măsuri excesive, putea fi depăşită prin responsabilizarea factorilor de decizie din învăţământ (de la vlădică în jos nu s-au mai organizat concursuri pentru ocuparea acestor funcţii din anul 2008!) şi prin folosirea dialogului social ca pe un mijloc de rezolvare a problemelor grave cu care se confruntă educaţia din România. 

Ceea ce, până acum, „atoateştiutorii” diriguitori ai sistemului educaţional, mai vechi sau mai noi, au refuzat cu ostentaţie să facă.

Aşa că, dacă rezultatele următoarelor sesiuni ale examenului naţional de bacalaureat vor fi asemănătoare cu acelea ale ultimelor sesiuni, vinovaţii trebuie căutaţi la fiecare dintre verigile triadei educaţionale: elevi/părinţi, educatori, societate (responsabili locali şi naţionali). 

Stabilind corect responsabilităţile şi vinovăţiile fiecăreia dintre ele. Pentru a putea căuta şi găsi remedii până nu este prea târziu.

 

P.S.: ULTIMA „GĂSELNIŢĂ” A LUI REMUS PRICOPIE, actualul ministru al educaţiei (comunicată la videoconferinţa din 16 iunie 2014) CONSTĂ ÎN ORGANIZAREA UNEI NOI SESIUNI DE BACALAUREAT (pe lângă celelalte două, existente în fiecare an, din anul 1996!) ÎN PERIOADA FEBRUARIE – MARTIE. 

Se împlineşte astfel „pohta” mentorei lui în ale reformării educaţiei, ECATERINA ANDRONESCU, actuala preşedintă a Comisiei pentru învăţământ din Senat. Care nu mai putea nici ea de grija … picaţilor la BAC, pe care nu-i puteau înregimenta în oficinele de studii (pretins) superioare. Ca să-i mulgă de bani.

SĂ „MĂNÂNCĂ” ŞI GURA PSEUDO – UNIVERSITARILOR O PÂINE ALBĂ!

Ce contează că pentru pseudo – profesiile şcolarizate (de cei mai mulţi dintre ei!) nu se găsesc pe nicăieri locuri de muncă!

Aşa că dragi elevi, actuali şi viitori absolvenţi ai liceului, viitori şomeri, drămuiţi-vă forţele, canalizaţi-le spre activităţi recreative!

 NU VĂ MAI OSTENIŢI CU ÎNDEPLINIREA UNOR CORVEZI INSTRUCTIV-EDUCATIVE, PENTRU CĂ PARTIDUL MUMĂ (care e-n toate!) ARE GRIJĂ DE VOI! 

O SĂ VĂ ASIGURE CÂTE O PATALAMA PENTRU FIECARE NIVEL AL STUDIILOR INUTILE PE CARE, fără mari eforturi, FIŢI SIGURI CĂ LE VEŢI ABSOLVI!

 

O măsură mai potrivită pentru decredibilizarea şi a ceea ce mai rămăsese din acest examen, nici că se putea găsi!

Să (d)ai 3 (trei!) sesiuni, într-un interval de doar … 10 (zece!) luni, pentru a promova examenul, asta da  măsură … reformatoare! Mai ales dacă nici nu-l promovezi!

Aşa că, tineri împrăştiaţi prin toate colţurile Europei, folosindu-vă bruma de energie care vă mai animă plăpândele făpturi însetate de cunoaştere, în semn de recunoştinţă, adunaţi-vă din nou acasă şi înălţaţi steagul roşu cu trei trandafiri („pe noi culmi de progres şi civilizaţie”), simbol nemuritor al luptei pentru prosperitatea poporului român de mâine!

Trăiască lupta zadarnică pentru viitorul luminos al tinerei generaţii!

 

P.P.S.: Că LUCRURILE AU SCĂPAT DE SUB ORICE CONTROL, o dovedesc şi următoarele:

– dintr-un liceu tehnologic din municipiu (L. T. Căpitan N. PLEŞOIANU) s-au înscris la sesiunea de vară a BAC-ului doar … 10 absolvenţi, (cifră reprezentând dublul celei a absolvenţilor din anul şcolar anterior, care s-au înscris la prima sesiune a acelui an);

– la un alt liceu (L. T. OLTCHIM din Rm. Vâlcea), comisia de BAC a constatat cu stupoare că, în data de 17 iunie 2014 (marţi), nu se putea desfăşura proba de competenţe digitale, susţinută prin utilizarea computerului, deoarece (de mai multe luni!) nu fusese achitat abonamentul pentru serviciile furnizate de R.C.S.&R.D.S. S.A.! 

Aşa că furnizorul i-a deconectat de la internet! Tocmai atunci când le era lumea mai dragă şi interesul general mai presant!

CA LA NOI, LA NIMENEA!

 

                TIBERIU M. PANĂ