Mi-a atras atentia o afirmatie a lui Victor Ciutacu facuta azi pe blogul sau:”De cind m-am trezit, imi rasuna urechile de indemnuri patriotarde. Tara, inghetata pina-n maduva aeronavelor intepenite pe Otopeni, pare a sarbatori cu de-a sila si de a se bucura cu forta de Ziua Nationala. Eu sarbatoresc prin munca, exact ca-n fiecare an, ca viata la particular e pe bani reali. Asa ne-au invatat comunistii ca se face si tind sa ne oblige fascistoizii portocalii. Doar ca, in timp ce primii infiintau locuri de munca, astia de azi le desfiinteaza, dar nici nu-si achita obligatiile sociale.”Ciutacu realizeaza emisiuni de dezbateri la televiziune. In mod normal, a discuta cu cineva, mai ales cu oameni interesanti, nu poate fi munca, poate fi doar placere, afirmare a propriului eu, bucurie a implicarii sociale. Gindindu-ma la ceea ce fac eu la VTV, adica tot o emisiune de dezbateri politice, ca si Ciutacu, mi-am pus problema daca muncesc sau nu, iar raspunsul este urmatorul.Muncesti ca realizator de emisiuni doar in masura in care trebuie sa minti, sa ascunzi adevarul, sa intorci discutia in favoarea unei anumite tabere. Cind spui doar ceea ce gindesti, nu muncesti si, practic, nici nu ar trebui sa fii platit pentru asta. Singura nuanta ar fi ca, totusi, emisiunile incep la ora fixa si, chiar daca nu ai atunci chef de dialog, trebuie sa-l faci. Poate doar acest ritm de metronom trebuie oarecum recompensat. Totusi, dupa o vreme, simti nevoia sa discuti cu cineva exact la ora intrarii in direct.Una peste alta, daca nu minti la televizor, nici nu obosesti, nici nu ai senzatia ca muncesti.