Cu mutra sa de foetus care se considera academician inca din uter, inspectorul general scolar Gabriel Bratu poate fi cilciiul lui Achile pentru senatorul Mircea Andrei. Permanent bosumflat, ca un pusti caruia i s-a luat jucaria, Bratu plesneste de orgoliu si nu ar fi exclus ca, in tensiunea alegerilor, sa incerce sa-l altoiasca si pe Andrei, asa cum a facut-o cu Cristian Boureanu. Fiindca acest Bratu crede in sinea lui ca e nedreptatitul de serviciu, ca el si nu altcineva ar merita sa fie marele boss, iar aceasta convingere il face sa-si piarda periodic uzul ratiunii.Simptomele lui Bratu sunt clare si presa le-a relevat de multe ori. Intirzie la intilniri, nu raspunde la telefon, intoarce spatele cind nu te astepti, vrea sa stie toata lumea ca el e ocupat, ca il cheama ministrul la consultari, ca trebuie sa prezideze simpozioane, ca e bagat pina la urechi in cercetarea stiintifica. Fata de Mircea Andrei, care stie sa fie politicos si decent cu toata lumea, in pofida functiei si a averii, Bratu pare o vedeta, zici ca s-a obisnuit sa paseasca numai pe covorul rusu.Noi nu vrem sa ne bagam unde nu ne fierbe oala, admitem chiar ca nu e exclus sa ne inselam, dar intuitia ne spune ca, pina la urma si la urma, cind se va astepta mai putin, senatorul Mircea Andrei va avea probleme cu Bratu si vor aparea amindoi prin gazete, la pagina intii. Prietenii stiu de ce.Exista insa o posibilitate ca lucrurile sa nu degenereze asa cum zicem noi si sa raminem de Casandra mincinoasa. Asta se poate intimpla numai daca Mircea Andrei, imediat dupa alegeri, ii va da lui Bratu un picior in spate, asa, de control, pentru a-i arata cine e stapinul. Metoda va functiona, punem mariu, fiindca oamenii ca Bratu au un mecanism de autoreglare care merge ca ceasul: lasitatea.
























Lasă un răspuns