Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” din Râmnicu Vâlcea a fost, la sfârşitul săptămânii trecute, gazda unui simpozion regional pe probleme privind regândirea sistemului românesc de educaţie, optimizarea unor practici educaţionale şi interferenţa dintre învăţământul preuniversitar şi cel universitar. Evenimentul la care am avut onoarea să fiu invitat de către organizatori, respectiv Casa Corpului Didactic din judeţul Vâlcea şi Universitatea din Piteşti, mi-a oferit posibilitatea de a face proprii evaluări asupra câtorva probleme esenţiale care condiţionează reformarea şi modernizarea efectivă a sistemului educaţional românesc.

I.Penetrarea digitalizării în şcoală şi universitate

Problema problemelor în sistemul educaţional este de unde se pleacă şi unde trebuie să ajungă învăţământul din ţara noastră. Răspunsul de astăzi trebuie să pornească de la o constatare ceva mai veche. Cu 2 ani în urmă, s-a realizat un sondaj de opinie pe tema percepţiei publice a învăţământului românesc, iar rezultatele au scos la iveală câteva stări de lucruri care au creat semne de întrebare. De exemplu, 78% dintre cei chestionaţi au apreciat că învăţământul este centrat prea mult pe informaţie şi mai puţin pe formarea de competenţe. 

Potrivit aceluiaşi sondaj, 69% dintre repondenţi au considerat că învăţământul românesc nu îi pregăteşte pe elevi pentru viaţă, iar 77% au apreciat că diplomele universitare nu mai au nicio valoare.

După părerea mea, cauzele unor astfel de percepţii trebuie căutate atât în lipsa de continuitate a reformelor din educaţie cât şi în conţinutul sistemului educaţional care, din păcate, încă nu este structurat pe nevoile actuale şi de perspectivă ale economiei şi societăţii româneşti. Nu mă refer doar la învăţământul preuniversitar. Să nu uităm, bunăoară, ce s-a întâmplat după explozia înfiinţării universităţilor particulare. Acestea au provocat un adevărat boom în diversificarea specializărilor fără a realiza, în prealabil, o temeinică analiză asupra structurilor profesionale care vor fi solicitate pe piaţa forţei de muncă. 

Peste această situaţie s-au suprapus şi tentaţiile privind alegerea excedentară a unor facultăţi cu profil juridic sau ştiinţe politico-sociale care au suprasaturat oferta de pe piaţă. Acest exod preferenţial este şi rezultatul ignorării chiar de către şcoală a eforturilor necesare pentru orientarea elevilor în carieră, în corelarea abilităţilor individuale cu specificul cerinţelor din mediul social şi economic. Înlăturarea unor astfel de „scurt-circuite” ar fi posibilă doar prin iniţierea, dezvoltarea şi valorificarea aptitudinilor, abilităţilor şi deprinderilor de muncă ale tineretului şcolar, dar şi universitar. Deocamdată se preconizează să se taie în carne vie în învăţământul superior. Agenţia Română de Asigurare a Calităţii Învăţământului Superior a propus Ministerului Educaţiei ca, începând din acest an, să fie introduse eşalonat în lichidare 183 de specializări din 37 de instituţii de învăţământ superior.

Astfel de probleme nu sunt specifice doar României, necorelări serioase există în sistemul educaţional şi la nivel european sau internaţional. În septembrie 2013, de exemplu, Comisia Europeană a lansat un plan de acţiune intitulat „Deschiderea educaţiei” prin care a hotărât să se generalizeze în toate cele 28 de state membre ale UE informatizarea unităţilor de învăţământ. Această iniţiativă a Forului european a plecat de la faptul că 60% dintre copiii gimnazişti învaţă în şcoli care nu dispun de echipamente informatice, iar în învăţământul universitar, peste 50% dintre studenţi nu utilizează manuale de informatică şi soft-uri.

Adevărul binecunoscut astăzi de toată lumea este că, fără mijloacele şi tehnologia informatică, şcolile, ca şi universităţile, nu vor fi capabile să furnizeze o educaţie de înaltă calitate. Nu este suficient să înţelegem doar modul în care se utilizează o aplicaţie sau un program, trebuie  ca elevii şi studenţii să devină mai creativi şi mai implicaţi în mişcarea educaţională novatoare. Lumea viitorului va fi aceea în care competenţele digitale vor fi parte integrantă şi vor fundamenta educaţia obligatorie în România şi oriunde în lume. (Va urma).

Dr. ing. ION CÎLEA

Preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea