Scena pare a fi desprinsă dintr-un film despre perioada Evului Mediu. Atunci, seniorul împărţea cu mâna lui, în marea sa mărinimie, făină şi sare supuşilor care se călcau pe picioare. De faţă erau preoţi.

Acum, primarul împarte cu mîna lui, în marea sa mărinimie, ciocolată şi păpuşele copiilor care, ajutaţi de părinţi, se calcă în picioare. De faţă sunt preoţi. Ei sunt marii maeştri ai fenomenelor publice care produc îmbulzeală.

Totul este mascat de tradiţia sfântului Nicolae împărţitorul de daruri. O tradiţie pe care primarul o foloseşte cu cinism pentru a provoca busculade. Se simte bine în postura de binefăcător cu bani de la buget. Se simte sfânt, e însuşi Moş Nicolae.

În fond, totul e o barbarie, o umilire, o pomană incompatibililă cu Europa secolului XXI. E un fel de pedofilie politică în gestul de a atrage copiii cu dulciuri şi jucării pentru a-i exploata electoral.

Jenantele scene balcanice demonstrează că politicienii sunt, practic, stăpânii noştri. Când binevoiesc să dea de pomană, o adunăm umili din ţărână.

E anul 2013 în Europa.

La noi, în ce an suntem ?