Directorul Vietii Vilcii nu este economist si, prin urmare, isi permite sa ignore un adevar elementar, acela ca, pentru o intreprindere care trebuie sa produca bani, criteriul suprem de evaluare este eficienta si nu buna intentie. Daca afacerea scoate mai multi bani decit consuma, atunci este eficienta si este valabila. Daca nu, nu!Bunele intentii ale celui care o conduce nu justifica si nu compenseaza pierderile si un asemenea manager este dat repede afara, asta daca nu a apucat sa puna afacerea pe butuci.Ei bine, in cel mai recent editorial al domniei sale, domnul Tanasoaica incearca sa justifice starea economica precara, ca sa nu zic dezastruoasa, de la OLTCHIM prin diverse conjuncturi care nu-i pot fi imputate lui Constantin Roibu, manager ale carui bune intentii le remarca editorialistul.Nu e prima oara, din cite am observat eu, cind ziarul pe care il conduce are un comportament schizofrenic si se misca intr-o realitate paralela. Viata Vilcii nu spune nimic despre protestul muncitorilor de la ARPECHIM fata de managementul lui Roibu, Viata Vilcii nu spune nimic despre protestul muncitorilor de la MENTCHIM fata de managementul lui Roibu si nici despre trimiterea in somaj a peste o mie de muncitori.Viata Vilcii si Petre Tanasoaica au alta treaba.Editorialul este intitulat, intr-un chip aberant si schizofrenic, Fara argumente financiare impotriva lui Constantin Roibu.Zic aberant si schizofrenic, pentru ca tocmai argumentele financiare sint cele care ne dau adevarata masura a managementului de la OLTCHIM si nu poti sa te faci ca ele nu exista, atunci cind te apuci sa analizezi un asemenea subiect.Sub managementul lui Constantin Roibu, OLTCHIM cheltuieste mai mult decit cistiga, asadar este o intreprindere ineficienta, o gaura neagra, cum au numit-o niste ziaristi cu imaginatie.Are Petre Tanasoaica curaj sa publice rezultatele financiare ale combinatului?Fireste ca nu are curaj. In locul cifrelor, editorialistul insira fraze sforaitoare si manevreaza cu disperare pe linga realitate, cauta si gaseste vinovati pentru esecul bunelor intentii ale lui Constantin Roibu, adica actionarul minoritar ostil si presa ostila. „Repunerea in functiune a pirolizei de la Pitesti este una dintre cele mai mari sanse pe care Constantin Roibu a jucat-o, atat in favoarea Olchimului, cat si a Arpechimului”. „Tot procesul acesta a fost sabotat permanent de declaratiile oneroase ale PCC, avand drept scop inlaturarea celui care a pus in practica programul de repornire a tuturor capacitatilor Oltchimului, de la carma acestuia”. Corect, a jucat-o atit de maiestrit, incit nici nu a pornit-o bine, ca a si trimis o mie de muncitori in somaj, pina termina el de vopsit tevile si de plantat gazon pe locul unor instalatii de productie, vinovate fiind niste declaratii oneroase!. „Toata cleveteala, pornita pe asa-zisele insuccese ale Otchimului, a fost in parte finantata de actionarul polonez, iar cea venita din plan local se datoreaza unor fituici care au fost refuzate la plata de catre Constantin Roibu. In ziarul de maine va vom arata cata dreptate a avut directorul general Constantin Roibu sa nu risipeasca banii pe niste canale media, care nu au vizibilitate nici cat negru sub unghie in ochii opiniei publice, publicand ultimul sondaj pe aceasta tema”.Am ajuns, iata. si la momentul in care, asemenea chelului din zicala, domnul Tanasoaica isi pune mina in cap.Din fragmentul anterior, inteleg ca in Vilcea exista „canale media” cu mare vizibilitate, pe care Roibu le-a platit, deci acolo nu a risipit banii, asa cum exista si canale fara vizibilitate, pe care Roibu nu le-a platit, motiv pentru care astia clevetesc despre „asa zisele insuccese ale OLTCHIM”.Avind in vedere ca domnul Tanasoaica nu cleveteste, ba chiar dimpotriva, nu-ti ramine decit sa tragi incheierea ca Viata Vilcii, nefiind fituica, s-a aflat si inca se afla in solda lui Roibu, care foloseste eficient banii cind ii da si lui Petre Tanasoaica din ei, sa aiba de cheltuiala.Nu e o afirmatie, e dor o deductie care, recunosc poate sa fie gresita. Nu am dovezi ca Petre Tanasoaica a fost platit cu banii muncitorilor de la OLTCHIM si ca scrie prostii nu din interes, ci din convingere.Tocmai de aceea am afirmat, la inceput, ca, nefiind economist, domnul director apreciaza eficienta unei intreprinderi dupa bunele intentii ale managerului si nu dupa rezultatele financiare, pe care le exclude din discutie si pe care nu le publica nici de-al dracu. In editorialul sau, domnul Tanasoaica atinge tragismul lui Wallace Hartley, nefericitul sef de orchestra care si-a vazut de treaba pentru care fusese platit, chiar si atunci cind Titanicul se scufunda sub picioarele lui si care a fost gasit plutind mort in apele Atlanticului, tinind inca vioara in mina.Petre Tanasoaica se face ca nu observa cum se scufunda OLTCHIM si continua sa cinte serenade pe placul capitanului.