Când un ziarist contrazice în scris un alt ziarist, iese cu scandal. Cel care contrazice simte nevoia să folosească zeflemeaua, dacă nu şi insulta.

 

Altfel stau lucrurile în articolul de faţă.

 

Ziaristul pe care îl contrazic este un tânăr om de presă plin de bun simţ: Adi Pană.

 

Subiectul intervenţiei mele este articolul său publicat în Săptămâna în Oltenia, intitulat Festin pantagruelic în zi de post organizat în cinstea celor doi patriarhi şi a zecilor de arhierei prezenţi la Râmnic.

 

După cum se ştie, miercuri, 28 septembrie a urcat în deal, la Troianu, cea mai importantă delegaţie ecleziastică ce a vizitat Vâlcea în epoca modernă.

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, reprezentanți ai Patriarhiei Antiohiei,în fruntea delegației aflându-se Preafericitul Părinte Ioan, Patriarhul Antiohiei şi al Întregului Orient, reprezentanți ai Bisericii Georgiei și peste treizeci de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române au oficiat slujba de sfinţire a Bisericii Mânăstirii Antim şi au proclamat canonizarea sfinţilor Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu şi Neofit şi Meletie de la Mănăstirea Stânişoara.

 

După aceste moment istorice pentru viaţa spirituală a Vâlcii şi chiar a ţării, a urmat aşa-numita agapă frăţească.

 

Adi Pană, tânăr al meu confrate, descrie agapa astfel:

 

“Enoriaşii s-au mulţumit să-şi astâmpere foamea cu covrigi şi setea cu un pahar de apă. Înaltele feţe bisericeşti, însă, şi-au acordat dezlegare, pesemne pe considerentul că efortul depus în lungile (dar frumoasele) slujbe oficiate necesită şi proteine. Chiar şi aşa, puţini se aşteptau ca elementul de forţă al sofisticatului meniu culinar oferit numeroşilor clerici ortodocşi, dar şi mirenilor invitaţi la ospăţ, să fie reprezentat fructele de mare. Mulţi râmniceni nu şi-au ascuns mirarea (unii nici indignarea) că au văzut pe mesele întâistătătorilor şi vlădicilor hămesiţi de efortul şi căldura de peste zi creveţi, languste, homari, crabi, caracatiţe, sepii, scoici sau caviar, aranjate în cocktailuri îmbietoare. De pe mese n-au lipsit nici vinurile de soi şi alte băuturi fine, de ai fi crezut că totul este o socializare după un important simpozion al Mării Negre.”

 

Articolul, mult mai întins decât am citat eu aici, este ilustrat cu fotografii din farfuriile invitaţilor.

 

Iată câteva observaţii.

 

Mai întâi, remarc faptul că e o modă la români să te uiţi în blidul altuia, iar confratele meu va afla asta când va mai înainta în vârstă. Apoi, trebuie să spun că pozele cu farfuriile sunt dezgustătoare (le vedeți aici doar ca să simțiți același dispreț pentru cel ce a făcut fotografiile) şi rareori am văzut un gest de presă mai jalnic. Dacă le-au dat presei bucătarii sau ospătarii, însemnă că sunt nişte jegoşi (scuzaţi expresia) din mâna cărora trebuie să îţi fie silă să mănânci, iar dacă le-a dat vreun invitat la agapă, atunci gestul este incalificabil.

 

În fine.

 

Dacă este să o luăm metodic, nu am observat pe masă (precizez că am fost invitat) nici caviar, nici alte băuturi fine, cum zice condeierul. A fost un cocktail de fructe de mare, care la hypermarket e mai ieftin decât ceafa de porc.

 

Nu înţeleg de ce unii oameni de pe la noi trag a rău, iubesc sărăcia şi dispreţuiesc suveran pe cei care au ce pune pe masă, atitudine veche, din vremea robiei, perpetuată printr-o memorie perversă şi chinuită.

 

Apoi, este de remarcat că poate niciodată ca la această agapă nu au fost reuniţi atâţia oameni din elita Vâlcii, într-o atmosferă de respect şi pace.

 

Nu vreau să lungesc vorba, nu avem timp, apoi ideea e limpede.

 

Se potiveşte aici un fragment din lucrarea părintelui Nicolae Steindhardt Dăruind vei dobândi:

 

La Cana Galileii, Hristos ni Se dezvăluie Domn al belşugului, veseliei şi plinătăţii, iar creştinismul ca întru totul diferit de un soi de puritanism posac şi mohorât, amator şi slăvitor de lipsuri, sărmănie, puţinătate, intransigenţă şi acreală, vetre stinse şi feţe aspre.

 

Dar nu!

 

Domnul blagosloveşte înmulţirea roadelor, prisosul de vin, voioşia făpturilor Sale! Se încruntă numai când vorbeşte cu fariseii, Se mânie numai când îi vede pe cei care prefac casa de rugăciuni a Tatălui în peşteră de tâlhari, ori când aude judecăţile celor care nici pe ei nu se mântuie şi nici pe alţii nu-i lasă să-şi afle mântuirea.

 

Nu mai am multe de zis decât că bunul ziarist Adi Pană vrea să umilească doi patriarhi şi câteva zeci de arhierei pentru că s-ar fi ghiftuit la Vâlcea. Gestul e cam facil şi lipsit de miez, dar poate fi pus pe seama tinereţii confratelui sau a judecăţii grăbite.

 

Spunând aceste lucruri nu înseamnă că neg libertatea cuiva, inclusiv a domnului Adi Pană, de a gândi şi a vorbi cum crede de cuviinţă. Dar vorba Înţeleptului Solomon:

 

„ Mânca-vor din rodul căii lor şi de sfaturile lor sătura-se-vor.”

 

 

Gheorghe Smeoreanu