În tinereţe, Traian Dobrinescu a fost un soi de şmecher care adeseori, la cârciumă, îşi pipăia cu narcisism bicepşii.

Apucându-se de scris romane şi devenind deputat, Dobrinescu părea a-şi fi inhibat metehnele.

Se pare însă că năravul din fire n-are lecuire şi joi, la sărbătoarea comunei Măciuca, demnitarul Românei şi-a adus aminte că e, funciarmente, un golan.

A luat aşadar cuvântul deputatul Ţării în faţa adunării populare şi a ţinut-o numai într-o bâză ieftină, într-o băşcălie ordinară. Alt subiect mai bun nu a găsit decât aluziile sexuale brodate în jurul cuvântului măciucă.

Eram doar la Măciuca, nu-i aşa ?

Băi, nea deputate, măciuca are origini sexoase doar în capul tău plin de fantasme. Cuvântul e mult prea nobil şi străvechi ca să-l vulgarizezi mata după ce ai luat un şpriţ şi te-a bătut soarele-n cap.

Du-te, nene, la dicţionar, că doar ai învăţat să citeşti şi vei vedea cum a circulat matteuca din latina vulgară prin română, engleză, franceză, italiană !

Ceee ce a fost cel mai enervant în aşa-zisul discurs al deputatului este că i-a luat pe oameni de proşti, a crezut că-i distrează pe săteni, doar că lumea l-a privit cu dispreţ, bancurile cu măciuca le mai auziseră din gura lui Ţociu şi Palade.

Nici beţivii notorii nu mai fac acum garagaţă despre Lungeşti – Măciuca, au depăşit şi ei stadiul acesta, doar Dobrinescu a rămas încremenit în stadiul său mizer din juneţe.

Poate îl trimite Parlamentul în oraşul Fucking din Austria şi o dă pe bancuri proaste, că ia şi bătaie Nea Zăpadă.

Cred că Traian Dobrinescu ar face bine să trimită la Primărie şi să publice în presă o scrisoare în care să-şi ceară scuze sătenilor din Măciuca, mai ales că majoritatea celor prezenţi în faţa scenei erau femei şi copii.

Oamenii l-au primit decent, era Sfânta Maria Mare, nimeni şi nimic nu îl putea incita pe mitocan să se dedea la bancuri răsuflate.

Am zis “mitocan” ? Menţin cuvântul, cel puţin până citesc scrisoarea cu scuzele necesare.