Un articol bun se scrie mai întâi în cap, apoi se pune pe computer. Aşa făcusem şi eu azi – noapte, scrisesem în creier un articol despre politica din Vâlcea în contextul în care haterii s-au aruncat asupra lui Gheorghe Gogîrnoiu înainte ca omul să ia primul salariu de city manager. Ideea era că pe oricine ar fi pus Gutău la butonul de administrator public, frustraţii l-ar fi înjurat.

Aveam de gând să îi spun primarului că nu-i bai, în ţara asta lucrurile cu presa stau în felul următor.

– Nu poţi fi atât de prost încât să nu poţi fi ziarist.
– Nu există om suficient de lipsit de şcoală şi lecturi încât să nu poată deschide gazetă.
– Jurnalismul a devenit un fel de auto-terapie a fustraţilor, cine nu reuşeşte deloc , dar deloc în viaţă mai are o şansă şi anume în presă.

Dimineaţa, hotărât să transcriu din minte în calculator aceste idei şi să le garnisesc un pic cu înfloriturile necesare unui material de ziar, am avut şansa/neșansa să dau peste un text semnat de colegul meu Traian Guminski.

L-am citit la cefea şi mi-am dat seama că tot ceea ce scrisesem eu pe scoarţa cerebrală s-a şters, cu alte cuvinte, Traian Guminski mi-a scos presa din cap.

Să o facă şi altădată, cât mai des.

Citiţi AICI.

Gheorghe Smeoreanu