Cazul de rasism de zilele trecute nu are nimic nou, e un fenomen continuu, doar că ne prefacem că nu există, deși îl suferim din copilărie și știm că și copiii noștri îl vor suferi.

A accepta rasismul, umilința este ceva specific țiganilor, nu rromilor, ține de diferența dintre a trăi în genunchi și a fi vertical, demn. Nu se poate schimba nimic, blocajul vine din partea elitelor, care nu vor să-și piardă privilegiile, de aceea fac „ciocu mic” și sluj. Ce este liderul, EROU sau ZEROU? Sau BOU? Niște nemernici!

Țiganii exemplifică prostia lui Marx, după care trebuie să ne despărțim de trecut râzând, uitându-l. Or cine-și uită trecutul, îl va repeta, ”viclenia rațiunii”, spune Hegel, este de a ne împlini mai degrabă erorile, ca învățătură de minte, pentru că memoria istoriei este conștiință, rațiune, gândire trează.

”A face planul ca țiganul” este ceea ce face diferența între gagii și țigani, diferența dintre (1) improvizația/ provizoriul vieții și (2)planul de viață gândit pe termen lung. Dintre a trăi după reguli personale și instinct/inimă (imanență) sau după reguli stabilite în comun și minte (transcendență).

Cultura țigănească e preocupată doar de burdihan, joacă din buric cu foc, cântă la țărani și mârlani, ghicește și șmecherește.

Politic, duce țucalul, pupincurist, pentru foloase personale, tradiția memoriei sale e până la cel mult bunici, cam atâta minte are!

De aceea, spune Nicolae Gheorghe, „țiganul nu poate fi rrom. Om, poate da. Dar tolerat ca o specie, ca un fel de formă de subom!”

Asta, pentru că țiganul nu e preocupat de demnitate sau libertate, are mentalitate de slugă, doar biciul și palma peste bot îl dresează pe loc.

Alexandru Diamant