Petre Tănăsoaica este unul dintre cei opt jurnalişti care, în ianuarie 1990, au editat primul cotidian cu capital privat din România postdecembristă – “Curierul de Vâlcea”. Veţi vedea însă că nu acesta va fi cel mai important eveniment din viaţa lui profesională.

Suprinzând pe toată lumea, Petre Tănăsoaica s-a înscris, în urmă cu câţiva ani, la o facultate de istoria şi teoria artei din Timişoara.

Trecuse de 50 de ani şi nu avea studii universitare !

Gestul a fost întâmpinat de mulţi cu o ironie devastatoare. Cum adică să te apuci de prima ta facultate la o asemenea vârstă matusalemică ?

Printre cei care a privit situaţia ca pe una cel puţin jenantă m-am numărat şi eu.

Nu ştiam ce o să iasă din asta.

Trebuie să recunosc că a ieşit ceva extrem de bun.

Petre Tănăsoaica a absolvit, acum face un masterat, are o rubrică de specialitate în prestigioasa “România literară”, a călătorit enorm, s-a reinventat.

Câţi dintre noi ar fi avut forţa să o ia de la capăt la o asemenea vârstă, să treacă peste ostilităţile de rigoare, să devină, practic, alt om ? Puţini, foarte puţini, unul la un milion.

Reinventarea lui Tănăsoaica se observă din scrisul la ziarul său “Viaţa Vâlcii”. Cine are ochi să observe poate să observe. Scrisul i-a devenit mai echilibrat, mai profund, mai generos. 

De fapt, omul a devenit astfel.

De acum, nu contează ce se va întâmpla. Voi relua, poate, scandalurile de presă cu Petre Tănăsoaica. Ori poate nu le voi relua. 

Important este că, în felul său unic, Tănăsoaica a dovedit că s-a născut pentru un destin superior.

Chapeau bas !