Din cei 21 de foşti angajaţi de la Oltchim, care au intrat, ieri, în greva foamei, astăzi au mai rămas 10. 

Peste noapte, temerarii care s-au aflat în faţa Instituţiei Prefectului s-au culcat prin tufe, având o singură patură şi mai multe sticle de ceai cald. 

,,N-a venit nimeni să ne întrebe de sănătate, am dormit prin boscheţi, în ciuda frigului cumplit, care a fost azi-noapte. Astăzi, domnul prefect a trecut pe lângă noi, la serviciu, dar nimeni nu s-a gândit să ne dea un cort şi pături”.

 Întrebaţi cât vor rezista în greva foamei, oamenii au replicat scurt: ,,Cât va fi nevoie!”

. La rândul său, prefectul de Vâlcea, Dumitru-Nicu Cornoiu crede că ce se întâmplă în afara instituţiei pe care o conduce nu cade în sarcina sa. ,,Eu conduc instituţia înăuntru, ceea ce se întâmplă afară, nu mai este treaba mea. Nu cred că eu sunt persoana obligată să le aducă corturi pentru dormit”, s-a scuzat reprezentatul Guvernului în teritoriu.

 Între timp, greviştii se străduiesc să rămână în picioare, pentru a trage un semnal de alarmă Ministerului Economiei, care nu le-a plătit salariile compensatorii. Nu de azi, nici de ieri, ci de mai bine de un an. 

De ce n-au protestat mai devreme, de ce acum, după un an, foştii chimişti n-ar putea spune cu exactitate. Ei ştiu una şi bună: au de primit aproape o jumătate de miliard de lei vechi, trebuie să-i primească! Cu ce riscuri şi cu ce şanse, nu mai are importanţă.

 Între timp, politicieni aflaţi în campanie electorală, nu ştiu ce atitudine să adopte. Să se solidarizeze sau să-i critice pentru acţiune! Ambele ipostaze sunt periculoase, iar ei nu vor să-şi bată cuie în tălpi!