Dl Lucian Marin a publicat un articol căruia vreau să-i dau o replică.

În general, nu răspund insultelor și calomniilor decât dacă sunt scrise, ca acum, în mod idiot, fără talent și exprimă mari carențe de caracter.

În astfel de situații răspund, ca să ia aminte și alții.

Articolul dlui Marin se numește “Războiul sfânt dintre clanul Tudor și primarul Râmnicului”.

Acest articol a apărut aici: http://stareanatiunii.com/razboiul-sfant-dintre-clanul-tudor-si-primarul-ramnicului.html

Ceea ce vrea să transmită dl Lucian Marin cititorilor săi poate fi rezumat în felul următor:

Maria Tudor, important om de afaceri din Rm. Vâlcea, a acționat în așa fel încât să îi facă DNA un flagrant de luare de mită primarului Emilian Frâncu, apoi a acționat pentru ca instanța să îl țină cinci luni în arest preventiv pe acest primar. Pe de altă parte, aceeași doamnă Maria Tudor mi-a dat mie ordin să îl atac pe Frâncu la postul ei de televiziune și în ziarul meu, care este finanțat tot de ea. Frâncu știe aceste lucruri și nu se lasă. Dl Lucian Marin este indignat de modul în care un milionar fără suflet și un ziarist mercenar complotează împotriva primarului. În consecință, dl Marin simte nevoia să demaște această diabolică situație.

Dl Lucian Marin dorește cu tot dinadinsul să pară idiot. El își începe articolul astfel:

“PRIMARUL EMILIAN FRACU ABIA IESIT DIN INCHISOARE SE ASEAZA LA MASA. SUNTEM LA TERASA “ARIEL“. STATEAM DE VORBA CU UN TOVARAS.”

Așadar, autorul viitorului articol bea ceva cu un amic, iar Frâncu, abia ieșit din pușcărie, s-a așezat la masa lor. Dl Marin îl privește din prima pe pușcăriașul eliberat cu admirație:

“ IL PRIVESC MAI ATENT. PARE VIU SI FOARTE IN FORMA.”

Nu pare mort ? Nu, ne asigură, cu entuziasm, dl Marin. Apoi, urmează “dezvăluirea”:

“Dl FRÂNCU POVESTESTE CEVA DESPRE CEI CARE I-AU PURTAT SAMBETELE CAT TIMP A FOST IN INCHISOARE SI AU SCRIS NUMAI NEMERNICII DESPRE EL, CREZAND CA ACOLO II VOR PUTREZI OASELE. MAI ALES UNUL ANUME. UN MARE ZIARIST, DAR CARE, TOATA LUMEA STIE, EXECUTA ORDINELE UNEI DOAMNE CU FOARTE MULTI BANI, CARE, CREDE EL, ESTE AUTOAREA INTREGII INSCENARI LA CARE A FOST SUPUS SI CARE A DUS LA ARESTAREA SA. ASTFEL, O SPONSORIZARE PENTRU SARBATOAREA RAMNICULUI S-A TRANSFORMAT IN TENTATIVA DE LUARE DE MITA.”

În mai puțin de o sută de cuvinte, dl Marin rezolvă problema:

-Maria Tudor l-a pus pe Frâncu să alerge după arhitecți să le ceară bani.

-Maria Tudor i-a pus pe arhitecți să facă plângere la DNA.

-Maria Tudor a pus DNA-ul să organizeze un flagrant.

-Maria Tudor a pus Tribunalul București să îl țină pe Frâncu închis vreme de cinci luni.

-Maria Tudor a pus instanța să îl condamne pe Frâncu la patru ani de închisoare cu suspendare.

-Maria Tudor, după toate astea, mi-a dat mie ordin să spun că Frâncu e un primar penal.

Acest domn Marin e normal la cap sau nu ? 

Stă cu Frâncu la terasă, zice Frâncu că e nevinovat, că Maria Tudor l-a băgat la pârnaie, iar Marin, hop, pune delirul ăsta pe hârtie și zice că da, așa e, ia să scriem noi un articol și să înfierăm.

Frâncu pleacă precum Mircea de la sultan:

“A PLECAT OPTIMIST SPRE PRIMARIE. SCURTA DISCUTIE SE INCHEIASE.”

Și abia plecă primarul, ce mai freamăt, ce mai zbucium pe ziarist. Începe judecarea Mariei Tudor și a mea.

“MA GANDEAM: CUM ESTE POSIBIL SA BAGI UN OM IN INCHISOARE DIN PURA LACOMIE SI RAZBUNARE. AM SENZATIA CA BANII, AVERILE , I-AU INNEBUNIT PE OAMENII PUTERII.”

Ba, eu am impresia că o vodcă și niște creițari l-au înnebunit pe autor.

Un autor altminteri slab, care nu se jenează să pună în text fraze de școlar din clase primare, precum aici:

“CETATENII SE MISCA GRABITI PE STRADA. BATE VANTUL DIN CE IN CE MAI TARE SI SIGUR VA VENI PLOAIA. PLOAIA ASTA NU NE VA SPALA DE PACATE.”

De bucuria vodcii moca, Marin devine mesianic:

“DAR , INTR-UN VIITOR NESTIUT DE NIMENI , VA VENI O PLOAIE CARE NE VA CUPRINDE PE TOTI. UNII, FOARTE PUTINI, NEPRIHANITI, VOR FI SALVATI MIRACULOS. MAJORITATEA, INSA, VOR CUNOASTE ULTIMUL POTOP SI FLACARA DE NESTINS A SFARSITULUI.”

Așa s-a scris istoria acestor calomnii și insulte, la o terasă.

În ultimele zile, înainte de apariția articolului, acest Marin m-a sunat în mai multe rânduri întrebându-mă dacă nu îl pot lua în echipa de la Criterii politice.

Ce să-i fi spus, că arată ca un homeless, că n-are talent, că pare alcoolic ? N-am vrut să-l jignesc, i-am spus însă, la a treia intervenție, că nu mai avem locuri în schema redacțională, că e criză și ținem bugetul firmei în echilibru.

N-au trecut trei zile și a apărut mizeria la care mă refer.

O mizerie pentru care îl poți da în judecată, dar n-ai ce să-i iei. Trecut de prima tinerețe, Marin n-a făcut mai nimic în viața lui, face însă pe artistul, pe geniul neînțeles. Îmi mărturisea că n-a mai ieșit din casă de șase luni, că n-are ce mânca etc.

N-am nicio vină pentru asta și chiar m-am gândit să-l angajez pe Marin. Vreau să-mi fac un solar pentru legume, mai am și niște lemne de cărat în magazie. Te bagi, dle Lucian Marin, ori mai bine stai la terasă cu un  „tovarăș”, poate mai trece primarul penal pe acolo ?

M-am săturat de frustrații care se leagă de oamenii care muncesc.

Maria Tudor plătește salarii la o mie de oameni harnici care lucrează în uzină, la hoteluri, la televiziune. E un om prea serios și prea ocupat ca să-și bată capul cu alde Marin.

Eu am plătit impozite luna aceasta cât să primească ajutor social 30 de inși ca Marin artistul și ziaristul.

Mica mea echipă muncește 12 ore pe zi, inclusiv în weekend, ca să avem salarii decente, dările la stat achitate, ca să scoatem un ziar de caracter.

În vremea asta, Marin stă în casă, dracu` știe ce face, iar când îl răzbesc foamea și setea, iese la o terasă.

După care, scrie un rahat de articol calomnios de la A la Z.

În ce-l privește pe primarul penal, el și-a atins scopul. Instruit probabil de firma de imagine pe care a angajat-o și ajutat de propria-i șiretenie, a lansat la o terasă un zvon, convins fiind că “ziariștii” de tipul și de teapa lui Marin îl vor transforma în articole bubuitoare.

Și asta n-a costat mai mult de-o vodcă.

Presa e muncă, Marine, nu lâncezeală.

Presa e luptă, nene, nu nevroză și pileală.

Bagi, mata, Marine, cu Picasso, cu Nietzsche, cu alții, fiindcă n-ai decât liceul și te freacă un complex de inferioritate culturală cât clădirea Prefecturii.

Mai bagi cu existențialisme, cu alcoolisme, cu idiosincrazii, dar iarăși mă tem că n-ai și mata pe cine să scoți la un suc, ori poate n-ai un suc să scoți pe cineva.

În rest, suntem oameni, cu bune și cu rele, dar mai ales cu îndatoriri, față de copiii noștri, față de familii, față de societate.

Cam asta fuse povestea cu Nea Mărin, miliardar în frustrări.