M-a pus pe gânduri situația elevului de la Colegiul Național Matei Basarab din Râmnicu Vâlcea. În primăvară, a rănit destul de grav un coleg, iar acum, a mimat actul sexual în fața unor eleve aflate la pubertate. Ce e de făcut ?

Terapie, asta este de făcut.

Comportamentele deviante la copil au cauze multiple și nu depind, uneori, decisiv de ceea ce în mod generic denumim educația primită în familie.

Tocmai de aceea, reacția presei și a opiniei publice ar trebui să fie prudentă, fără acuzații mecaniciste. Este simplist să spui că ”părinții sunt de vină”, iar parabola cu cei ce ridică primii piatra își găsește și aici sensul.

Copilul are un tată milionar, iar ceea ce trebuie să îi cerem părintelui este să investească în terapia psihologică a copilului său.

Nu cred în paradigma mușamalizării. Mușamalizarea are drept oponent expunerea. Ar fi nevoie de mai multă expunere? Absurd!

Ce să fi făcut școala ca să nu apară ideea că ar ascunde ceva la presiunea mamei și a tatălui, să îl fi supus pe copil oprobiului, să îl fi arestat, deși nu există legislație, să îl fi exmatriculat, deși, iarăși, nu e posibil legal și nici eficient ca tratament ? Iată întrebări care ar trebui să îi pună pe gânduri pe colegi, așa cum m-au pus și pe mine.

Când apar astfel de situații, atitudinea constructivă și lipsită de acuze este singura care poate duce la ieșirea din impas.

Copilul în discuție are probleme și singura soluție este să fie ajutat. Probabil că și părinții au probleme, dar ei sunt maturi și e la latitudinea lor dacă vor căuta sau nu soluții.

Pe scurt, despre ajutor este vorba, nu despre acuzații.

Părerea mea.

Gheorghe Smeoreanu