Rafinatul om de cultură Valentin Smedescu, de la Biblioteca Județeană ”Antim Ivireanul” din Rm. Vâlcea, găsește că modul în care este organizată manifestarea tradițională ”Cocoșul de Hurez” este depășit și de prost gust.

Înainte de a-l contrazice, îi dau cuvântul:

”…două comori inestimabile are Vâlcea în Patrimoniul UNESCO*: situl cultural Mănăstirea Horezu (patrimoniu material) și Ceramica de Horezu (patrimoniu imaterial). Și ar trebui să fim deștepți și să le acordăm respectul și importanța cuvenite…

Horezu are nevoie ca de aer de ,,condiții” în care tradiționala manifestare ,,Cocoșul de Hurez” – a fost Ediția a 50-a, deci ,,trecurăm” jumătatea veacului – să fie adusă în ,,contemporaneitate”.

Mă rezum la a consemna că ,,noblesse oblige” exclude ,,competiții” gen:

– ,,în jurul cărui grătar/ cărei <<terase>> sunt cele mai multe gunoaie aruncate pe jos, pe pământ, că asfalt, pavele, piatră sau beton nu există?”

– ,,pe lângă care stand cu halviță ori <<tiribombă>> se aud cele mai multe sute de decibeli?>>

– ,,cam până pe la câte grade Celsius ar rezista marea de femei, bărbați, copii – pe deasupra în praf, fum, <<fond sonor>> necontrolat – fără să se înregistreze victime?”

– ,,printre care mese circulă cei mai mulți vânzători ambulanți de tigăi & tuciuri din aluminiu ori șosete și chiloți?”

– ,,ce <<sinucigaș>> ar risca să se <<intercaleze>> pe undeva cu un stand care să cuprindă și cărți, alte <<materiale print>> + ,, ,,componente educaționale” multimedia privind evenimentul căruia ,,îi datorăm” târgul, apoi zona + memoria și cunoașterea locală?”

– ,,care maidanez, din tot târgul, e cel mai bine-crescut și salivează cel mai decent, privind hulpav oamenii care se luptă cu mititeii, fripturile?” etc. s.a.m.d…

Pentru a supraviețui altfel decât ca bâlci medieval ,,luat prin surprindere” de ce se întâmplă în Europa și în lume – oricât îl iubim și îl promovăm, aceasta este trista realitate -, Cocoșul de Hurez are nevoie de viziune, de investiții ,,cu cap”, oneste, într-un spațiu expozițional modern – poate fi, desigur, și cu un ,,ambient” asigurat de umbra unor copaci (care trebuiau însă plantați deja, căci până ajung la maturitate…), organizatorilor rămânându-le în sarcină să se roage mult să nu plouă în ,,acele zile” -… …și, mai ales, Horezu are nevoie de educație, de civilizație, de decență – a noastră, a tuturor, de la ,,conducător” până la ,,cerșetor”…

Cocoșul de Hurez nu mai poate trăi în ,,cotețul” trecutului – cel puțin nu al celui post-decembrist – trebuie/ trebuia proiectat în prezent și mai ales în viitor.

În ,,prezentul de azi”, orice turist din lumea mare care s-ar fi lăsat sedus de ,,cotcodăcelile” de promovare a ,,Cocoșului” – inclusiv eu însumi am ,,cotcodăcit” în acest sens – ar fi fost crunt deziluzionat, chiar scârbit…”

Acum, nu de dragul de a contrazice, spun că modernizare vor avea generațiile viitoare de nu o vor putea duce. Când eram tânăr, la Paris, mergeam aproape în fiecare week-end la ”Muzeul Omului” de la Palatul Chaillot, iar acum vreo câțiva ani m-am gândit să mai trec pe acolo și de să vezi, era modernizat, rece, cubic, corect politic, să îl ia naiba, nu mă mai duc.

Mai țineți minte, dle Smedescu, cum era ”La Moși”, sub pana lui Caragiale ? Vă reamintesc:

”Lăutari cu ţambalul, şi flaşnete, şi claranete cu toba mare, şi trâmbicioare, şi fluieraşe, şi hârâitori, şi cleşte clănţanind pe grătare, şi strigăte, şi zbierete, şi chiote! – e o plăcere!… şi un miros de grătar încins! – e o bunătate!… S-a aşezat prin urmare compania noastră la o masă, şi a comandat cârnaţi şi fleici şi două baterii cu sifon mare.

– Mă băiete! a strigat coana moaşa… la fleiţi să le pui ţimbru, m-ai înţeles? şi să le freţe bine cu ţeapă, m-ai priţeput?

Şi trage-i pe urmă fălci!”

Vă e dor de Moși ?

Mie, da.

Și nu vreau să-mi fie dor de Cocoșul de Hurez.

În fine, a mai scris cineva pe Facebook precum că l-a întâmpinat fanfara pe președintele Costi Rădulescu și nu e bine.

Nu știu, n-am fost de față, dar care este problema?

Sunt ”ritualuri” de care vom scăpa în timp, dar nu trebuie să le demolăm acum, mai ales dacă în actul demolării punem și ceva ură.

După cum se vede, sunt conservator, îmi place Cocoșul de Hurez așa jumulit, ca acum, domnule Smedescu.

Gheorghe Smeoreanu