Recent am spus da, se va lua un câine în familia noastră. Am aflat de Curtis de la un adăpost din Roșiori.

Saptamana trecuta, luni ,am primit mesajul că, din nefericire, Curtis este surd. La început, am fost șocat, dar Google este prietenul meu,  şi am învăţat că nu este atât de complicat sa instruiesti un câine surd. Mi-a placut aceasta provocare!

 Dar apoi, dupa o investigaţie aprofundată, s-a dovedit că acel cățel  nu numai ca era surd, dar avea varsta de 8-10 ani, si nu cea specificată, de patru ani.

 Acum, am fost pus într-o dilemă. Inima mea a spus: nu conteaza, sa iau acel catelus şi să-i dau câteva clipe frumoase in ultimii săi ani. Dar apoi m-am răzgandit.

Motivul:

Nico,fetita mea a îngropat trei pisici în ultimii ani și de fiecare dată a suferit foarte mult. Unul dintre principalele motive pentru care m-a hotarat să adopt un câine  fost că Nico ar trebui să aibă un partener de joaca, capabil să o însoțească peste tot. De aceea ne trebuia un cățel  la jumatatea vârstei.

Așa se face că m-am  interesat de un alt cîine. Există din păcate foarte multe suflete de necuvântătoare abandonate.

Si apoi, totul sa întâmplat foarte repede! Sâmbătă, Yoshi a sosit cu transportul de la Vâlcea, România, până aproape de  Frankfurt – peste 40 de ore de mers cu masina.

Cu greu, o femeie a acceptat sa insoteasca  transportul şi sa  furnizaze în mod regulat câinelui alimente şi apă. Când l-a ridicat pe Yoshi din coş, din mașină, am ştiut că este al meu!

Nu e drăgut? Rasa este neprecizabila. 

Intregul text apartine familiei si poate fi regasit la acesta adresa:  http://yosemites-scrapbook.blogspot.ro/2013/08/yoshi-oder-es-kommt-doch-immer-anders.html?showComment=1377665165642