Opoziţia locală din Vâlcea, mă refer la adversarii primarului Mircia Gutău şi ai preşedintelui CJ Constantin Rădulescu, a început să afişeze o atitudine mesianică, demnă de extremismul interbelic. Buican, Pîrvulescu sau Gheorghiu promit că dacă vin ei la putere vor face Vâlcea frumoasă şi mândră ca soarele sfânt de pe cer. Mai ales Pîrvulescu dă, adeseori, impresia că a îmbrăcat cămaşa morţii şi a citit cam mult despre Corneliu Zelea Codreanu.

Presa care susţine o asemenea inflamare aminteşte şi ea de stilul cultivat, mutatis mutandis, de Nae Ionescu la ”Cuvântul”.

”Ne trebuie o revoluţie economică de proporţii. Una care să scoată judeţul din anonimat. Una care să producă bani, care să fie ca un seism, care să aducă o accelerare a investiţiilor”, scrie un gazetar care a citit în mod sigur, cu mare plăcere, ”Schimbarea la față a României” de Emil Cioran și i-a rămas pe creier.

”Ce e de făcut atunci?” (se întreabă un ziarist precum consului Virginius Rufus în Senatul roman, Cernîșevski și V.I. Lenin, în cărțile lor) iar răspunsul e, desigur, apocaliptic, județul Vâlcea trebuind să fie ras de pe fața pământului și reconstruit de la zero.

”Retrasarea economică a judeţului! Marketarea lui, scoaterea în faţa investitorilor., schimbarea de optică a actualilor lideri – primari, consiliile judeţene sau locale sau a candidaţilor că tot suntem în precampanie.. Coborarea lor în realitate şi recrutarea unor inşi care să ştie exact acest lucru. Că trebuie să existe un kilometru zero economic. Trebuie adus un investitor sau o gamă de investiţii care să conteze şi să impulsioneze totul, să schimbe motorul”.

Cuvântul ”trebuie” e nelipsit din astfel de texte cu iz național – socialist.

”Situația economică a municipiului Râmnicu Vâlcea este una dramatică, care ar trebui să ne îngrijoreze pe toți. Nu mai avem timp de pierdut,” spune profetul îndemnând la un fel de revoluție sub Capela în timpul căreia forțele insurgente să ia cu asalt Primăria Râmnicului.

Când vine vorba despre soluții concrete, oamenii sunt consecvenți, văd lucrurile în stil bolșevic.

”Încheierea de parteneriate publice-private prin care terenurile din zona platformei chimice să fie puse la dispoziția investitorilor interesați, în condiții de agreare a nivelului salarial net minim convenit de 3 000 lei, și crearea unui număr de 3 000 de locuri de muncă”, zice un candidat de parcă ar vorbi despre lagăre, nu firme într-o economie privată.

”Lucrările de investiții efectuate de către Primărie vor fi efectuate de societăți comerciale cu sediul social în raza localităţii”, nu de ”evrei”.

Nu insist, nu vreau să rănesc pe nimeni, dar plutește pe deasupra, ori în capetelor acestor oameni o ceață densă și cred că trebuie risipită puțin. Altminteri, peste o vreme, vom vedea Republica de la Ploiești mutată la Râmnicu Vâlcea, iar Râmnicul devenind Nesărat, că altu-i Râmnicu Sărat.

Gheorghe Smeoreanu