Ca ziarist, am de pierdut în condițiile unei coaliții de guvernare PSD – PNL. Abordările jurnalistice vor fi mai dificile, subiectele nu vor mai veni pe tavă, ca până acum.

Politicienii vor căpăta, cel puțin pentru o vreme, acea siguranță de sine care îl ține pe comentatorul politic la distanță.

Se resetează aproape toți parametri vieții politice, este ca și cum ai fi obligat să înveți o limbă străină, fără profesor.

În fond, editorialistul este un reporter de front, pe timp de pace nu își prea găsește locul, ori nu și-l găsește ușor.

Politicienii cu adevărat buni, capabili, se vor amesteca urgent cu cei slabi, cu impostorii, iar separarea va fi, cel puțin la început, aproape imposibilă. Cu greu se va alege grâul de neghină.

Am de pierdut.

Țara are însă de câștigat, ori cel puțin nu va mai pierde în acest ritm drăcesc. PSD va aduce o notă de sobrietate, de muncă grea, de noblesse oblige de care este urgent nevoie. PNL va încerca să susțină ideea generică de reformă de care, de asemenea, este nevoie.

În sfârșit, pentru întâia oară, Klaus Iohannis va trece într-un plan secundar, vom putea să-l ignorăm, cel puțin pentru o vreme.

Până când ?

Nu știm, depind multe de Berlin și Paris, de Pădure, de Covid, de facturi, de umori. Nimic nu e veșnic și cu atât mai puțin o guvernare PSD -PNL.

Pe scurt, dacă lucrurile vor merge în această direcție, comentatorul din presă trece la alt nivel, mai sofisticat, ceea ce rămâne o provocare. De ce m-aș bucura să rămân un cronicar al dezastrelor ?

Vin însă în noua epocă suficient de dezamăgit și de iritat încât să nu pot fi ușor de mulțumit. Ștacheta se ridică, iar arbitrul știe asta.

Am mult de pierdut, ca ziarist, din înfrățirea PSD – PNL. Ne îmbarcăm pe o corabie care va pluti pe ape mai liniștite dar cu mult mai adânci și mai negre.

E surprinzător, chiar straniu ce se întâmplă.

O altă provocare.

Gheorghe Smeoreanu