Zborul spre Lisabona durează aproape cinci ore, așa încât am putut citi recenta carte a lui Pascal Bruckner, ”Sufăr, deci exist/ Portretul victimei ca erou”. Am citit tot ce a scris Bruckner, pe care, de altminteri, am avut bucuria să-l întâlnesc și să îi adresez unele întrebări despre o altă carte de-a sa, anume ”Euforia perpetuă”, dar aș fi cumpărat oricum ”Sufăr, deci exist”, deoarece încă din titlu acest eseu de 300 de pagini părea a vorbi despre ceea ce se întâmplă acum cu extrema dreaptă din Europa, alcătuită, după cum înțelesesem deja, din persoane care își justifică existența prin suferința strigată în gura mare, devenind astfel din victime eroi, așa cum îi face pe toți adepții lui Călin Georgescu această, chipurile, mare doamnă a presei numită Anca Alexandrescu.

Citiți continuarea articolului AICI.