Asumarea libertăţii este întotdeauna dificilă, iar dacă starea de urgenţă ar fi suspendată în noaptea de Înviere, aşa cum solicită unii preoţi şi credincioşi, decizia participării la slujbă ar trebui luată individual.
Să ceri unui procent de 98 % din populaţia României să decidă cum e mai bine să procedeze, punând în antiteză credinţa cu protecţia medicală faţă de sine şi faţă de ceilalţi ar fi crud şi chinuitor.
În plus, cei care ar opta pentru protecţie medicală ar suferi, mai mult sau mai puţin, unii chiar foarte mult, o dramă interioară, ar putea considera că trădează credinţa în Iisus Hristos. Are vreun rost să îi expui pe credincioşi unei astfel de dileme ?
În consecinţă, cred că, deşi poate părea paradoxal, interdicţia de a participa la slujba de Înviere favorizează credinţa şi Biserica, scutindu-i pe români de a filosofa pe problema dacă respectarea distanţării sociale înseamnă sau nu să îi dai Cezarului ce e al Cezarului.
Gheorghe Smeoreanu

























Lasă un răspuns