Singurul produs din România făcut de om pentru om care se dă întotdeauna gratuit este un articol de presă. Nu costă nici măcar un bănuț, e ieftin ca aerul pe care îl respirăm. Cineva s-a gândit la alegerea subiectului, a înșirat cuvintele pe calculator, a pus un titlu, iar altcineva cheltuiește energia necesară pentru a apăsa cu degetul pe un ecran, adică nimic. Vânzătorul obosește, primitorul (fiindcă nu îi pot zice cumpărător) se informează, se distrează. Iar uneori insultă, uneori înjură, uneori umilește.

Situația este unică pe piață. Primești ceva gratuit și te declari nemulțumit, deși nimeni nu te obligă să primești, tu alegi ce citești. Mai treacă, meargă, dacă îți exprimi o opinie la fel de gratuită precum articolul, dar lucrurile devin absurde când alegi să-l faci albie de porci pe ziaristul care nu te-a obligat să citești, iar dacă ai citit, nimic n-ai plătit.

Cei care vor să te jignească îți reproșează că ești vândut, că ai primit bani pentru opinia pe care o exprimi, că nu ești echidistant, că ești subiectiv (ca și cum s-ar putea ca o opinie să fie altfel decât subiectivă). Ziaristul devine astfel un fel de cerșetor, câtă vreme cititorul este un prinț fără frică și prihană.

De cele mai multe ori, cei care vor să îl umilească pe autor sunt cu mult sub nivelul de pregătire al acestuia. Nu contează că autorul și-a petrecut zeci de ani din viață învățând, informându-se, cheltuind astfel bani și timp, experimentând nopți nedormite și emoții nedorite pentru a oferi gratuit un punct de vedere. Majestatea Sa, cititorul care ofensează, îl vrea pe autor sărac 100%, își dorește să nu aibă bani nici pentru o coajă de pâine, darămite pentru a-și întreține familia. O asemenea răutate pură nu întâlnești decât în relația cititorului nesimțit cu autorul care oferă articolul gratuit.

Consider că acestui cititor ar fi bine să îi transmit câteva date obiective, în speranța că se va gândi de două ori înainte de a-și arunca lăturile din capul său în capul ziaristului.

Citiți continuarea articolului AICI.