Am primit pe adresa de mail un comentariu pe care preferăm să îl publicăm fără alte observaţii. Textul este brutal, lipsit de nuanţe, pe alocuri chiar speculativ. Totuşi, ne-a provocat frisoane. Iată ce ne scrie Claudiu din Munchen:

Am găsit pe net următoarea remarcă: ” Corupție ca după Revoluție pare că nu a existat niciodată în istoria României. Dar acest flagel a prins cheag puternic în epoca fanariotă, a trecut prin patul lui Cuza, al Elenei Lupescu, a ajuns în apropierea lui Carol I, a fost întreținut la foc mic de către comuniști și a cunoscut dimensiuni gigantice în timpul celor două războaie mondiale.” 

Mă tem că în vreme ce poporul urmăreşte cu sufletul la gură lupta cu corupţii, este furat în mod legal cu şi mai multă nesimţire.

De fapt, aici este pericolul şi anume ca spectacolul mediatic să distragă atenţia de la cele câteva filoane de hoţie şi distrugere pe care românii nu le văd clar fiindcă se află în subteran.

Toţi hoţii adunaţi de DNA până în prezent nu au reuşit să fure o valoare mai mare decât cea reprezentată de creşterea până la 3 % a bugetului ministerului apărării. Vom cumpăra armament de mai mulţi bani câţi au furat corupţii, pentru a-i oferi corupţilor de pe alte meleaguri.

Toţi cei pe care îi vedem acum fluturtând sau ascunzând cătuşele nu au reuşit să fure cât s-a restituit abuziv maghiarilor, evreilor şi urmaşilor corupţilor din perioada interbelică. Se va restitui în continuare mai mult decât ar fi furat românii corupţi încă o sută de ani.

Fără îndoială că lăsând marile noastre industrii pe mâna străinilor pierdem mai mult decât ar fi furat corupţii români şi de ar fi fost de zece ori mai mulţi. La fel, lăsând ditribuţia gazelor şi energiei electrice unor companii din alte ţări.

Lăsând vânzarea pământului românesc la liber pierdem, practic, tot. Mai mult decât au furat corupţii de la fanarioţi încoace. La fel, lăsând pădurile pe mâna companiilor străine.

Paradoxal, nenorociţii de corupţi români din politică ar fi avut suficientă forţă economică încât să negocieze condiţii mai bune pentru România în UE. Funcţionarii care vor rămâne în cele din urmă să facă acest lucru vor fi nişte mieluşei, nişte complexaţi.

Să nu se înţeleagă din cele spuse că ţin partea hoţilor, dar are şi…hoţia partea ei bună. Ce s-ar fi întâmplat cu Kogălnicenu, cu Brătienii, cu Titulescu, cu industriaşii care au pus bazele industriei româneşti dacă ar fi existat DNA ? S-ar fi făcut România Mare în aceste condiţii ?

Mă tem să nu înlocuim marea corupţie cu marea trădare naţională, fiindcă atunci nimic nu am făcut, ci ne-am dat iarăşi cu stângul în dreptul.

Cu stima,

Claudiu, Munchen