Dragi procurori ai DNA,

Cred că nu sunteți obișnuiți cu scrisori deschise, dar totul are un început. Apoi, puțină transparență nu vă strică nici dumneavoastră.

Încep prin a constata că motoarele vostre, dragi procurori de la DNA,  sunt turate la maxim, produc deja zgomotul acela de avion în decolare care face să-ți țiuie urechile.

Klaus Iohannis vă susține, așa cum Victor Ponta în mod cert nu ar fi făcut-o:

“O Românie în care politicieni și oameni de afaceri se unesc este o Românie asasinată.”

Să ne închipuim, totuși, dragi procurori ai DNA, că Barak Obama ar fi spus:

“O Americă în care politicieni și oameni de afaceri se unesc este o Americă asasinată.”

Ar fi râs americanii de s-ar fi auzit până peste ocean.

„Îmi doresc dezvoltarea capacității DNA. DNA a fost o instituție foarte performantă”, a mai spus Klaus Iohannis, spre bucuria voastră absolut îndreptățită.

Este așadar de așteptat ca zgomotul pe care îl produceți, de motor turat la maxim, să se amplifice, chiar dacă unora le țiuie urechile.

Totuși, îndrăznesc să vă întreb: 

Până unde veiți merge, dragi procurori ? La ce turație vor ajunge motoarele ? Vom avea cu toții timpanele sparte ?

Oamenii de afaceri români, așadar acei oameni care au firme dar nu au cum să genereze un brand internațional sau o multinațională, sunt pe punctul de a nu mai ști unde se termină o afacere și unde începe actul de corupție. 

Din prudență, mulți au început să o lase mai moale. Cine știe ce vorbești, cu cine vorbești, pentru ca apoi, peste 7 ani, când ai uitat ce și cum, să te trezești cu cătușe la mâini.

Cred că voi, dragi procurori, ați putea să vă creați un departament de prevenție care să expliciteze mecanismele corupției. Oamenii de afaceri români care înțeleg că muncească cinstit au nevoie de câteva concepte clare și de un îndrumar de bune practici care să îi ferească de mascații voștri și de mandatele de reținere care vouă vă plac foarte mult, scrise când se arată zorii.

Deocamdată, acțiunile voastre, dragi procurori, capătă, pe alocuri, unele aspecte de Jihad, ori poate așa li se pare unora. Mi-aș dori, pentru binele României, ca fanatismul să nu își facă loc aici.

Lupta anticorupție nu trebuie să fie un război sfânt, cu decapitări în piața publică. Puțină preocupare pentru aspectele formale nu ar strica.

Sper că sunteți de acord cu mine, mai ales că mă abțin să vă acuz, dragi procurori ai DNA, de subordonare politică. Nu vă acuz nici cel puțin de plăcerea, poate inconștientă, de a da semnale către o tabără sau alta, nici de beție a puterii.

Sper să apreciați eleganța.

Iar acum, iată miezul acestei scrisori:

Iohannis și voi, dragi procurori ai DNA, trebuie să curățați economia României de corupți dar cu suficientă atenție încât să nu îi luați și pielea.

Cine ar fi cei interesați de o anticorupție care să și belească, scuzați termenul, economia românească și pe antreprenorul român ? Cine ar beneficia de pervertirea luptei anticorupție ?

Poate că este suficient să punem astfel de întrebări și răspunsurile să nu mai conteze.

Ce credeți cu privire la asta, dragi procurori ?

O altă întrebare ar fi dacă firmele cu capital extern sunt, prin ADN, imune la corupție, ori impresia pe care o lăsați voi, în acest sens, este un falsă ?

Revenind la spusele președintelui ales, aș formula o întrebare pentru voi toți: 

Dacă o Românie în care politicieni și oameni de afaceri se unesc este o Românie asasinată, atunci ce poate fi o Românie în care politicienii și oamenii de afaceri nu au nicio treabă unii cu alții ?

Codul Penal și Codul de Procedură Penal nu sunt suficiente pentru a susține filosofic și moral lupta anticorupție, este nevoie de o dezbatere pe noțiuni și o analiză pe situații și cazuri pentru a nu genera panică în rândul antreprenorilor.

Lupta anticorupție trebuie să continue, voi , dragi procurori ,trebuie să se dezvoltați și să vă dezvoltați instituția, iar Klaus Iohannis poate fi suportul moral și politic al acestui proces.

Cu o condiție însă:

Să nu fim încă o dată țara tuturor experimentelor.

Promiteți, dragi procurori de la DNA  ?

Și aș mai adăuga ceva.

Poate că această scrisoare este prematură, poate nu ați sărit calul, poate sunteți pe drumul cel bun, poate îmi este mie teamă de drobul de sare. Totuși, din discuțiile mele cu oameni de afaceri pe care îi consider cinstiți am dedus că le e frică, am înțeles că ar vrea să renunțe, să închidă, să lichideze, să plece. Nu vor să ajungă sub o avalanșă pe care nu au stârnit-o ei. Această atitudine m-a îngrijorat și de aceea v-am scris.

Închei folosind o expresie latinească

Est modus in rebus.

Iar drept bonus, vă spun că nicio economie nu trăiește sub un clopot de sticlă, iar un organism viu poate fi omorât și de doctori. S-a mai văzut.

 

Cu admirație și respect pentru curaj, pentru tenacitate, pentru munca neobosită pe care o desfășurați,

al dumneavoastră (nu la propriu, desigur)

Gheorghe Smeoreanu