Sâmbătă, la prânz, am avut certitudinea că premierul demis Cîțu a început să facă implozie psihică. Teama că nu va mai fi nici măcar premierul unui guvern eșuat i-a provocat lui Cîțu, asemenea celor care merg spre eșafod, un delir al stării de bine. Sistemul hormonal al premierului a clacat.

Așa se explică interpretarea maniacală a informațiilor de la unele case de rating puse de americani să ne treacă de la deplorabil la stabil, pentru a-i da o gură de oxigen omului lor care se îneacă.

A reieșit că România seamănă cu un accidentat grav care, deși a rămas fără mâini și fără picioare, are ficatul într-o stare admirabilă.

Florin Cîțu a înregistrat astfel cel mai demagogic și mai nerușinat discurs politic, foarte asemănător cu unele ”teze” ale lui Nicolae Ceaușescu din ultimul său deceniu, cu deosebirea că dictatorul nu se împrumuta și nu făcea cadouri străinilor.

Florin Cîțu e un Ceaușescu mai sfrijit și la fel de bâlbâit, dar care nu îi ajunge comunistului nici până la glezne, fiindcă una este să suferi pentru dezvoltare și alta pentru trădare.

Cred totuși că discursul lui Cîțu și-a rata ținta. Sunt românii naivii Europei, dar nu și idioții ei.

Gheorghe Smeoreanu