De pe un vas naufragiat sunt salvați cu prioritate femeile și copiii.

Dintr-un incendiu, după un cutremur, în urma unui accident colectiv, sunt salvați cu prioritate copiii.

În caz de catastrofă națională, sunt protejați și salvați cu prioritate șeful statului și cei câțiva oameni cheie.

Este aici un principiu a cărui întemeiere morală vine din istorie.

Una dintre marile provocări ale capitalismului este păstrarea egalității de șanse în fața vieții, dar mai ales a morții. Orice abatere de la această paradigmă poate duce la prăbușirea societății, la haos.

În situații limită, nu există priorități de salvare în afara celor cutumiare.

Ar fi monstruos să aibă prioritate miniștrii, apoi șefii de partide, apoi miliardarii etc.

Alexandru Arșinel era liber să lupte cu toate mijloacele pentru salvarea vieții sale, dar îi era interzis să ia locul altcuiva de pe lista de așteptare.

Își putea folosi notorietatea, simpatia publică, relațiile, banii pentru plata celui mai bun medic, pentru cele mai scumpe medicamente și cele mai înalte standarde de îngrijire medicală. Îi era însă interzis să fure dreptul la viață al unui seamăn de al său.

Cum nu ai dreptul să te bagi în față la coadă pentru mușchiul de porc, nu ai dreptul să te bagi în față la coadă nici pentru rinichiul de om.

Practic, artistul Arșinel s-a salvat comițând o crimă.

Cum poate supraviețui astfel e de neînțeles.

Alexandru Arșinel este cavaler al Ordinului Meritul Cultural în grad de Comandor. Cultura adevărată te împiedică să îți cauți salvarea cu atâta lașitate și în mod cinic.

Rușine, Alexandru Arșinel !