Preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, Florin Tecău, cel care conduce şi organizaţia PSD din zonă, un bărbat însurat şi cu copil la facultate, având coapta vârstă de 57 de ani, a agăţat pe Facebook o fată apetisantă de 27 de ani, fără să ştie că e ziaristă.

Timp de o lună, şeful Argeşului s-a dedat la cele mai intime şi fierbinţi conversaţii şi propuneri, a făcut dezvăluiri despre viaţa personală, a folosit cuvinte porcoase, pe scurt şi-a făcut de cap pe chat cu noua sa prietenă.

Cum desigur aţi şi înţeles, ziarista a făcut copy – paste de pe mesagerie şi astfel a apărut, luni, 12 ianuarie, în săptămânalul Ancheta din judeţul Argeş, întreaga poveste.

Ziariştii au dat articolului un ton apocaliptic şi impresia în judeţ a fost de acelaşi nivel, adică Tecău e terminat ca om, ca soţ, ca tată, ca preşedinte de judeţ şi ca şef de partid, nu are decât să se spânzure.

După opinia mea, lucrurile sunt mai nuanţate.

Prima acuzaţie ar fi cea de adulter spiritual cu intenţia înfăptuirii unui adulter real. Nimeni nu ştie şi nici nu are dreptul să ştie care sunt relaţiile preşedintelui argeşean cu soţia lui. Doar ea îl poate înţelege şi ierta sau poate divorţa.

De remarcat că dacă se ajunge la divorţ ziarul poate plăti daune, dacă protagonistul susţine că totul a fost un joc erotic privat, iar dezvăluirea i-a distrus familia. Nu se va ajunge însă nici aici.

A doua acuzaţie constă în folosirea limbajului prea licenţios pentru o persoană publică. Cine stabileşte însă cât de obscen are dreptul să fie un om în spaţiul său privat şi dacă gradul de obscenitate ţine  de importanţa funcţiei pe care o deţine ?

Ziarul concluzionează:

“Un om cu serioase responsabilităţi politice şi publice s-a expus la modul cel mai dezmăţat cu putinţă. Neînţelegând că – în fapt-  expune o funcţie, o demnitate publică, imaginea unei instituţii şi a unui partid. Prin comportamentul său, Florin Tecău şi-a bătut joc de Consiliul Judeţean Argeş, şi-a bătut joc de PSD Argeş şi de oamenii care au muncit ca el să devină preşedinte, şi-a bătut joc de imaginea sa ca profesor şi ca bărbat.” 

Acest text conţine o serie de exagerări şi deturnări de sens.

Oare, un om cu serioase responsabilităţi publice trebuie să adopte poziţia misionarului în pat pentru a nu compromite funcţii şi instituţii ? Preşedintele nu ştia că este, de fapt, în spaţiul public, nu avea habar că discuţiile lui erotice vor fi tipărite şi accesate de mii şi mii de oameni. Oare, dacă am ştii sau măcar am bănui că discuţiile noastre cu partenerii erotici vor deveni publice, am mai avea vreo discuţie, oricare ar fi ea ?

Cred că Florin Tecău omul, un om eventual într-o criză a vârstei, este una, iar preşedintele cu acelaşi nume este cu totul altceva.

A fost libidinos ?

E traba lui, nu toţi suntem esteţi când vine vorba despre sex.

A fost scabros ?

Da, dar făcea asta în dialog cu o femeie care îi accepta limbajul.

Iar de aici porneşte o altă idee, fundamentală, în apărarea lui Florin Tecău. Fata de la celălalt capăt al netului, ca să zic aşa, a acceptat aceste discuţii, le-a încurajat, le-a provocat. Dacă îi spunea câteva vorbe clare de la început, nu s-ar mai fi întâmplat nimic, însă ziarista a vrut să prindă peştele cel mare.

Aş vrea să ne înţelegem asupra unor lucruri.

Tecău nu a dovedit nici că este pedofil, nici că este zoofil, nici că vrea să comită incest, nici că este exhibiţionist. A dovedit însă cu asupra de măsură că îşi doreşte o relaţie cu o fată tânără şi frumoasă de care poate chiar se îndrăgostise virtual.

Că dragostea aceasta a fost o cacialma de presă, omul nu avea de unde să ştie.

Deontologic vorbind, cazul nu este chiar atât de simplu pe cât pare şi cred că ziarista este la fel de culpabilă profesional, cât este preşedintele de culpabil în plan matrimonial. Problema este că nimeni nu ne dă dreptul să sondăm abisurile erotismului altora, fiindcă la acest nivel trăiesc monştri.

Ce să se întâmple acum cu cariera politică şi administrativă a lui moncher Florin Tecău ?

Nimic să nu se întâmple !

Nu judecăm un om politic după cum discută pe teme erotice în cadrul privat. Nu îl apreciem în funcţie de vocabularul folosit atunci când atmosfera se încinge.

Ar mai fi de răspuns la întrebarea dacă ziarul trebuia sau nu să publice stenograma acestui adulter porcos şi virtual.

Mai întâi, e de apreciat că ziarul nu s-a dedat la şantaj.

Apoi, cred că redaţia Anchetei a luat o decizie pe muchie de cuţit pe care o publicaţie din sistemul unei prese ceva mai mature nu ar fi luat-o.

Vorbele sunt vorbe, parcă asta era morala tragediei de la Charlie Hebdo. 

Iar vorbele de dragoste sunt vorbe de dragoste, chiar dacă uneori sună porno.

Să ne amintim ce scrie Ion Creangă în Povestea poveştilor sau Eminescu în poeziile sale licenţioase ?

În concluzie, preşedintele Tecău nu trebuie nici să se spânzure, nici să demisioneze. Trebuie doar să-şi rezolve problemele cu soţia, dacă le are, şi să suporte o vreme nişte ironii.

Ironii necruţătoare, ce e drept.