Un rahat de articol, scuzați-mi expresia, mi-a căzut sub ochi când am deschis computerul, pentru că, desigur, îl preluase Yahoo. Mă îndoiesc că vreți să citiți așa ceva, deci nu vă dau link. Vă spun doar că rahatul textual începe astfel.

”Am crescut cu convingerea că România este una dintre cele mai frumoase țări din lume, așa cum au insistat educatorii mei să cred. Mi s-a explicat că frumusețea țării mele constă într-o îmbinare armonioasă de elemente naturale diferite (mare, munte, deltă, râuri, lacuri), grupate în același teritoriu național și însuflețite de trăsături culturale proeminente ale poporului român, respectiv cele reflectate în arhitectură, organizare urbană sau peisagistică.
Mai târziu, călătorind în peste o sută de țări, am descoperit că toată lecția asta, pe care învățasem să o recit pe de rost, este o minciună gogonată, respectiv o gogoașă naționalistă, servită cu argumente subiective. Am înțeles că naționalismul și patriotismul, forme de tribalism încă supraviețuitoare, în plin secol 21, ne orbesc obiectivitatea și uneori chiar și bunul simț. Copiii mei sunt cei mai buni, cartierul meu, orașul meu sau județul meu sunt cele mai frumoase. Și bineînțeles, țara mea este frumoasă. Doar pentru că este a mea!”

Ideea ar fi că România nu e frumoasă, e frumoasă Coca Cola. Sunt frumoase toate produsele cărora li se face reclamă, subiectivismul companiilor nu e condamnabil, ele sunt deștepte, doar românii sunt proști și înapoiați. Să-ți iubești țara e nasol, mult mai bine e să-ți iubești mașina pe care ți-o laudă o fată în bikini la televizor.

Nu mai știu ăștia cum să se dea interesanți înșirând deducții puerile pe ideea că țările nu trebuie iubite, doar produsele de pe piață.
Rahați.

Gheorghe Smeoreanu