Cerându-mi scuze pentru formularea cam vulgară și asigurându-vă că nu am găsit alta mai bună, încep prin a spune că rechizitoriul Parchetului General prin care Georgescu & Gașca sunt trimiși în judecată seamănă cu chiloții bikini, în sensul că arată mult dar ascunde esențialul. Pe de altă parte, ceea ce arată rechizitoriul a provocat în rândul opiniei publice o senzație de „déjà vu, déjà connu”, adică nu aduce nimic nou.

Citind atent postarea președintelui Nicușor Dan de după publicarea rechizitoriului, observăm că însuși șeful statului ne indică faptul că multe aspecte ale fenomenului Georgescu rămân în umbră. “Pentru că este o chestiune de siguranță națională, invit media să cerceteze în continuare faptele pe care parchetul le-a putut face publice și să le prezinte publicului”, a spus Nicușor Dan. Expresia ”le-a putut face publice” lasă de înțeles că ar mai fi multe de spus, dar anumite considerente fac să fie păstrat secretul, cel puțin de către instituțiile publice, ceea ce nu înseamnă că presa ar fi cumva legată de aceleași rigori ale tăcerii. Pe de o parte, cred că ne putem aștepta să fie livrate presei și alte informații, iar presa să le difuzeze ca fiind rodul propriilor investigații, iar pe de altă parte, mă tem că ar fi posibil ca partea ascunsă a fenomenului să nu îi privească doar pe ruși. Nu exclud ca România sau NATO să aibă oameni care trebuie protejați în structurile rusești și care să fi livrat anumite date din rechizitoriu, ori să știe mai multe despre evoluția în timp a eșuatei lovituri de stat. Încep să cred însă că ar fi posibil ca alte persoane, din cadrul altor actori statali, parteneri strategici sau doar prieteni ingrați, să fie implicați, așa explicându-se marile pete albe din rechizitoriu. Nu sunt conspiraționist de felul meu, atrag doar atenția că pot exista și alte unghiuri din care poate fi privit fenomenul. Sunt însă aproape sigur, după declarația președintelui Dan, că vor ieși la lumină și alte aspecte. Mi-aș dori mult ca nicio informație care va veni de acum înainte să nu ne arate că Georgescu ar avea vreo legătură cu vreun aranjament ce ar viza suveranitatea națională și problema Transilvaniei. Nu insist.

Consider totuși greșită interpretarea celor spuse de președinte ca fiind o derobare a statului și plasarea responsabilităților către mass-media. Observ că circulă pe net o postare a Ramonei Ursu care ne îndreaptă spre o viziune acuzatoare la adresa președintelui. Același punct de vedere și-l asumă și celebrul Valeriu Stoica, motiv pentru care public și eu textul pentru a arăta că nu îl cred viabil și că alta poate fi interpretarea. Zice Ramona Ursu:

x

”Nu înțeleg absolut deloc mesajul președintelui Nicușor Dan, de pe Facebook, după anunțul de azi privind trimiterea în judecată a lui Călin Georgescu. După ce ne spune că “cercetarea prezentată azi de Procurorul General reprezintă o dovadă consistentă a acțiunilor de dezinformare sistematice ale Rusiei în România din ultimii ani și a influențării substanțiale a alegerilor prezidențiale din 2024”, dovadă care, apropo, trebuie să fie confirmată de o instanță ca să fie dovadă, că, altfel, avem un rechizitoriu de vreo 300 de pagini care poate fi o simpă poveste a procurorilor, președintele Dan ne spune așa:

Pentru că este o chestiune de siguranță națională, invit media să cerceteze în continuare faptele pe care parchetul le-a putut face publice și să le prezinte publicului.

Wow, deci, “pentru că este o chestiune de siguranță națională”, președintele României invită media, adică presa, să “cerceteze în continuare faptele pe care parchetul le-a putut face publice”!?

Cum adică!? Nu intru în detalii de genul că nu e treaba șefului statului să dea directive presei (din câte știu eu, Nicușor Dan nu e redactor șef, ca să facă politici editoriale), că deocamdată presa din România, aia puțină și normală la cap, știe ce are de făcut și chiar face, spre deosebire de statul român incompetent. Dar dacă este o chestiune de siguranță națională (și este, știm deja și singuri asta), oare nu ar fi trebuit ca Nicușor Dan să ne spună el nouă, mai bine, CE FACE EL, ca președinte al României și șef al CSAT, acolo unde se discută chestiunile de siguranță națională?

Cum vii tu, președinte de țară, care ai absolut toate resursele informaționale, financiare (de miliarde), instituționale, umane și tot tot tot ce vrei tu la dispoziție, și în loc să ne spui care este strategia ta și a statului român de a combate “acțiunile de dezinformare sistematice ale Rusiei în România din ultimii ani”, ne spui ce trebuie să facă presa?”.

x

 Ascunse pot fi și aspecte din interior, iar procurorul general Alex Florența sugerează că tot dinspre partea civilă a societății trebuie să vină dezvăluiri în viitorul apropiat. A spus Alex Florența astfel:

”Vorbim, pe de o parte, de cultivarea atentă şi de multe ori sub limita de detecţie a unor reţele de afaceri mass-media, dar şi surse politice interne, apte să influenţeze într-o formă sau alta deciziile guvernamentale”. 

Mi se pare clar că serviciile de informații s-au ferit să procedeze la dezvăluiri suplimentare din motive de protecție internă dar și pentru a nu bulversa societatea românească mai mult decât este nevoie. Rechizitoriul aprobat de Alex Florența poate fi considerat cel mai mic numitor comun al dezvăluirilor capabile să convingă instanțele de judecată că inculpatul Călin Georgescu merită condamnat.

Nu cred că trebuie exclusă și precauția ca nu cumva însuși principalul inculpat, Georgescu, să înceapă să spună chestiuni care nu trebuie aflate despre acțiuni mai vechi sau mai noi ale unor servicii de intelligence românești sau nu. Problema nu este chiar atât de simplă cât pare la prima vedere.

Deocamdată, să ne mulțumim cu ideea că nu doar condamnarea lui Georgescu și a camarilei sale reprezintă resortul acestui rechizitoriu, ci și protejarea unor fapte și persoane despre care nici cu gândul nu gândim.

De aceea rechizitoriul Parchetului General mi se pare că seamănă cu chiloții bikini.

Scuze pentru comparația vulgară.

Gheorghe Smeoreanu

(Această rubrică apare în zilele de luni și joi)