Întâmplarea face ca în aceste zile în care unii tineri ies pe străzi pentru a protesta împotriva regulilor de combatere a pandemiei, clamând că vor libertate, să citesc cartea lui Serge Moscovici ”După război, la Paris”, subintitulată ”Cronica anilor regăsiți”. Născut la Brăila în 1925 și decedat la Paris în 2014, Serge Moscovici este unii dintre fondatorii psihologiei sociale europene,un savant care a revoluționat studiul comportamentului maselor umane.

Poate că numele vă sună cunoscut, chiar dacă nu ați studiat domeniul psiho-sociologiei, pentru că fiul lui Serge, Pierre Moscovici, a fost comisar european și ministru al Franței.

Ceea ce este șocant în această carte este mărturisirea autorului cu privire la dificultățile vieții la Paris, după război. Foame, frig, muncă fizică, însingurare, umilință, frică. Totuși tânărul Moscovici reușește să se înscrie și să studieze la Sorbona pentru a face apoi o carieră științifică strălucită.

Ce libertate a avut Serge Moscovici? Aceea de a munci. Aceea de a supraviețui într-o cameră fără încălzire, de a mânca adeseori doar un colț de pâine, de a trudi într-un atelier până la epuizare.
Ce libertate doresc tinerii care protestează pe străzi? Ce își doresc ei să facă cu această libertate?

Citiți continuarea articolului AICI.