Nimic în viaţa popoarelor nu s-a făcut fără o clipă magică, fără o idee împărtăşită de mulţime, fără trăiri înălţătoare. Poporul român nu face excepţie de la această paradigmă, iar formarea statului naţional nu ar fi fost posibilă fără Posada, precum nici Marea Unire nu s-ar fi înfăptuit fără Alba Iulia. Desigur, dacă am fi gândit şi simţit ca în zilele noastre, dacă am fi avut Facebook, nu l-am fi învins pe Carol Robert de Anjou, deoarece unii ar fi fost pentru, iar alţii contra să îl atacăm pe marele rege, iar despre celelalte mari înfăptuiri nu ar mai fi nici măcar vorba.

Nu reuşim să ne dăm seama de ce am rămas la coada Europei, cu toate că răspunsul este foarte simplu şi anume lipsa ideilor curajoase şi a unităţii în cuget şi simţire. Acum, ne ocupăm mai mult cu demolările, vrem să fim cei mai şmecheri de pe continent, contestându-ne valorile, toate pe care le avem. Scapă doar Eliade, Cioran şi Brâncuşi din cauză că au plecat în Occident, ar fi scăpat şi Eminescu, de pildă, dacă ar fi rămas la Viena sau Berlin şi ar fi scris în limba germană, ceea ce ar fi fost însă imposibil, vorba cronicarului, ”se sparie gândul”.

Citiți continuarea articolului AICI.