Exact acum o săptămână, adică duminica trecută, în familia tânărului preot vâlcean Marius Sandu, era sărbătoare. Fericiţii părinţi Marius şi Nadia Elena aniversau cinci ani de viaţă a frumoşilor gemeni botezaţi cu nume sfinte: David şi Casian, fraţii micuţei Manuela, de trei ani.

Tort, lumnări, îmbrăţişări, bucurie.

Acum, se împlineşte o zi de când tatăl Marius, mama Nadia Elena şi micul Casian sunt sub pământ, în cimitirul vâlcean de la Cetăţuia.

David şi Manuela sunt la spitalul “Sf. Pantelimon” din Bucureşti şi se zbat între viaţă şi moarte.

Înainte de a reflecta asupra acestei tragedii cumplite, să spunem că ea s-a petrecut într-o singură clipă.

Pe Autostrada Soarelui, la kilometrul 37, tatăl familiei, aflat la volan, a ocolit brusc resturile unor cauciucuri rămase pe carosabil şi a intrat cu maşina într-un camion.

Se înţelege că, după aniversarea gemenilor, familia plecase pentru câteva zile într-un concediu la mare.

Vă rugăm, acum, să-i jeliţi în sufletul dumneavoastră pe membrii acestei familii, oricine aţi fi, oriunde v-aţi afla.

Dincolo de asta, vă mai rog să reflectaţi o fracţiune de secundă la diferitele moduri în care nenorocirea se poate abate asupra celor mai fericiţi muritori.

În sfârşit, vă mai sugerez – este doar o simplă sugestie – ca tocmai atunci când suntem cei mai fericiţi să ne aducem aminte că suntem muritori şi să fim cu băgare de seamă.

Uneori, fericirea ne face neatenţi şi vulnerabili.

Tragedia pe care tocmai v-am relatat-o, cât am putut mai discret şi mai respectuos faţă de victime, ne poate fi tuturor ceea ce se cheamă, pe româneşte, o pildă.