Demisionând, Crin Antonescu vrea să dea un semnal de forță în primul rând pentru PNL și apoi pentru el însuși.

Nu este exclus ca istoricul Crin Antonescu să fie la curent cu o exprimare a lui Iorga din 1926:

„Astfel Ion Brătianu se retrase, după ce mersese unde vroise şi întărise astfel declaraţia sa mândră că Partidul Liberal, adică el, stăpânul absolut al acestui partid, vine la putere şi pleacă de la putere când îi place”.

Era vorba despre o demisie de la guvernare, dar sensul se potriveşte şi în actuala situaţie.

De altminteri, Brătienii au înregistrat un lung şir de demisii, nu doar de la guvernare, ci şi din fruntea partidului.

La un moment dat, Mihail Pherekyde se deplasează în Bulgaria pentru a-l convinge pe Ionel Brătianu, înrolat ca maior şi plecat pe frontul celui de al doilea război balcanic, să revină asupra deciziei de a demisiona din fruntea partidului.

Ce vreau să spun este că ar fi posibil ca, acum, Crin Antonescu să încerce să-i imite pe iluștrii săi predecesori, ori să se joace de-a Brătienii dacă vrem neapărat să fim ironici.

Oricum ar sta lucrurile, demisia lui Crin Antonescu are un parfum de epocă, este, cum s-ar zice, o demisie „vintage”.