Probabil că mulți vor fi mirați, dar după o analiză personală a datelor, pot afirma că Elena Lasconi este mai inteligentă decât Călin Georgescu.

Vă propun să nu intrăm foarte mult în discuția cu privire la definiția inteligenței. Profesorul meu Paul Popescu – Neveanu a atras atenția că doar în Dicționarul Spearman al Inteligenței există peste o mie de definiții. Totuși, pentru a putea să ne înțelegem, voi propune viziunea asupra inteligenței formulată de Gottfredson (1997): O capacitate mentală foarte generală care, printre altele, implică abilitatea de a raționa, planifica, rezolva probleme, gândi abstract, înțelege idei complexe, învăța rapid și învăța din experiență. Nu este doar învățarea cărților, o abilitate academică îngustă, sau inteligența de a susține teste. Mai degrabă, reflectă o capacitate mai largă și mai profundă de a înțelege împrejurimile noastre – „prinzând”, „înțelegând” lucrurile sau „înțelegând” ce să facem.”

Ar fi, de asemenea, utile două definiții:

Alfred Binet: Judecata, numită altfel „bun simț”, „simț practic”, „inițiativă”, facultatea de a se adapta la circumstanțe… autocritică. David Wechsler: Capacitatea agregată sau globală a individului de a acționa intenționat, de a gândi rațional și de a se ocupa eficient de mediul său.

Specialiștii spun că estele tradiționale de IQ, cum ar fi Scalele de inteligență Stanford-Binet și Scala de inteligență pentru adulți Wechsler, se concentrează pe măsuri cantitative ale abilităților cognitive, inclusiv înțelegerea verbală, raționamentul perceptiv, memoria de lucru și viteza de procesare.

Să trecem acum la comparații între cele două persoane.

Călin Georgescu se exprimă exaltat și atacă subiecte pe care nu le stăpânește, cu aerul unui cunoscător de cel mai înalt grad. Gafele sale cu privire la Lucian Blaga, romanul Ion de Liviu Rebreanu, limba vorbită în Transilvania după Mihai Viteazul ș.a. sunt dovezi că urmărește mai mult să apateze, decât să se exprime la obiect și, când ar fi cazul, cu o anumită rezervă carteziană.

Elena Lasconi nu face paradă de cultură, ceea ce este un semn de inteligență, deoarece nu este o persoană cultă. Când lipsa unor cunoștințe elementare se relevă, acceptă situația și lasă de înțeles că se va informa. Lasconi preferă un set simplu de idei, pe care poate să le apere cu argumente, în vreme ce Călin Georgescu vorbește vrute și nevrute, fiind destul de des pasibil de punere la punct. Dacă lucrăm cu definiția lui Binet de mai sus, atunci ea ne spune că Lasconi este mai inteligentă.

Călin Georgescu favorizează gândirea mistică, în vreme ce Elena Lasconi are capacitatea de a gândi doar rațional și eficient. Georgescu gafează din exaltare, Lasconi, din ignoranță, domnul se compromite din forțarea sulfuroasă a discursului, doamna devine ridicolă tocmai prin modul rudimentar de modela și exprima diferite situații. La nivelul înțelegerii verbale, al limpezimii, al coerenței, Elena Lasconi este superioară lui Călin Georgescu.

Lasconi este ceea ce este, adică foarte modestă cultural, în schimb Georgescu vrea să pară ceea ce nu este, adică un salvator de neam și țară. Nu este acest lucru deoarece într-o lume atât de interactivă nu există salvatori. Găsesc un plus de inteligență pentru Lasconi.

După cum arată psihologul Nicolas Sfetcu,  ”Raymond Cattell a propus distincția între inteligența fluidă, care implică raționament și rezolvarea problemelor în situații noi, și inteligența cristalizată, care reflectă cunoștințele și abilitățile acumulate în timp. În plus, teoria inteligențelor multiple a lui Howard Gardner presupune că indivizii posedă puncte forte cognitive distincte în domenii precum lingvistic, logico-matematic, spațial, muzical, interpersonal, intrapersonal, naturalist și domenii existențiale. Această viziune pluralistă subliniază bogăția și diversitatea capacităților intelectuale umane dincolo de măsurile convenționale”.

Ideea de mai sus ar fi să nu ne hazardăm atunci când comparăm oamenii pe vectorul inteligenței, iar dacă am făcut-o acum în favoarea Elenai Lasconi este pentru că de prea multe ori, de fapt, aproape întotdeauna, oamenii fac această comparație în defavoarea sa.

Și nu aș exclude o eroare de judecată, ba chiar dimpotrivă.

Gheorghe Smeoreanu