Dintre toți candidații la prezidențiale, doamna Elena Lasconi mi se pare cea mai naivă, dar naivă cu pretenții, așa cum sunt mulți dintre cei care au înregistrat în viață succese mai mari decât efortul depus. Când te instruiești la o facultate privată de la Deva, unde iei note mici, după care ajungi să te știe o țară întreagă pentru că apari la PRO TV, concluzionezi că așa stau lucrurile pe lumea asta, muncești puțin și câștigi mult. Succesul în alegerile de la Câmpulung i-au întărit doamnei Lasconi convingerea că oriunde se arată culege aprecieri, laude și voturi, pregătirea și experiența fiind percepute ca atribute facultative. Pasul spre funcția de conducere în USR, făcut printr-o conjunctură ce nu apare decât o dată într-o sută de vieți, a făcut-o pe distinsa primăriță să nu mai calce pe pământ, ci pe un fel de pernă de aer care se tot înalță către slava cerului. A fi președintele României apare acum de la sine înțeles, iar când se va dovedi că vine, cam târziu, primul eșec, vinovați vor fi socotiți alegătorii români. Aproape că o compătimesc pe primăriță, fiindcă după căderea mai mult decât probabilă va suferi un fel de șoc post-traumatic.

Citiți continuarea articolului AICI.