Când îți place tenisul, joc elegant în care nu există contact corporal, se presupune că ești un rafinat preocupat de relația minte – corp și funcționarea ei în situații limită.

Nu se presupune că ești un mitocan.

Când ești australian, se presupune că ești îmbibat cu valorile occidentale , printre care este una care spune că:

– Sportul nu trebuie politizat.

Să politizeze sportul Kim Jong – un sau Xi Jimping, Putin sau ayatolahul Khameney, tu ești un om al civilizației occidentale și nu o faci, tocmai pentru a te delimita.

Când colo, ce să vezi, australienii de pe arena Rod Laver s-au comportat ca mitocanii pe motiv de Putin.

Păi, dacă era nord – coreean, ce făceau, îl linșau pe Medvedev ?

Sunt, așadar, roade seci ale școlii și victime ale manipulărilor ideologice și pe la Melbourne, asta dacă vă făceați vreo iluzie.

”Copilul a încetat să mai viseze. Copilul va juca de-acum pentru el. Asta e. Asta e povestea mea. Mulțumesc că ați ascultat-o”, a zis Medvedev la conferința de presă de după finală. Cu alte cuvinte:

– Voi fi ca voi, egoiști, idolatri, răi.

Cea mai clară caracterizare a dat-o însă Medvedev spunând:

– „Sunt niște idioți! Nu au creier! Nu au nimic în cap! Probabil că au o viață tristă”.

Dacă nu suntem atenți, democrația, piața liberă și consumul asta pot să secrete: o viață tristă.

Ce secretă dictatura, cât de ”veselă” e ea, asta este o altă poveste, dar să nu ajungă ambele sisteme la același rezultat, respectiv să nu producă, la nivel planetar și indiferent de ideologie, doar:

– Niște idioți cu viață tristă.

Gheorghe Smeoreanu